Mentenanţa sistemelor hidraulice, o etapă necesară

Automatizari

de Gabriela Matache , Catalin Ionas Dumitrescu

Mentenanţa sistemelor hidraulice, o etapă necesară

În lucrările de specialitate româneşti, doar termenul de mentenanţă este relativ nou, el definind activităţi care fac parte din categori acelor mai uzuale şi mai cunoscute practicate cotidian în mediul industrial încă din cele mai vechi timpuri. Totuşi, mentenanţa cunoscută în România ca ,,întreţinerea şi repararea utilajelor” reprezintă nu numai o denumire, un termen nou, ci şi o abordare superioară a activităţilor specifice, care au ca scop menţinerea performanţelor bunului utilizat, completate cu metode specifice şi integrate într-o concepţie sistemică, cu activităţi logistice, administrative şi manageriale astfel încât eficienţa economică să fie permanent îmbunătăţită.

În ultimul timp s-a observat o schimbare de atitudine în modul în care managerii generali ai organizaţiilor corporatiste iau în considerare funcţia de mentenanţă.

Mentenanţa reprezintă un ansamblu de activităţi destinate conservării echipamentelor, a proprietăţilor acestora, în condiţiile în care ele permit satisfacerea cât mai corespunzătoare a obiectivelor întreprinderii [3]. De cele mai multe ori, mentenanţa este percepută ca sistemul de întreţinere preventivă, care minimizează, pe termen lung, costurile activităţilor respective, însă mentenanţa trebuie să răspundă şi unor obiective mixa­te, foarte complexe: asigurarea securităţii şi fiabilităţii sistemului, eliminarea sau reducerea riscurilor în funcţionare, stabilitatea caracteristicilor funcţionale în ciclul de viaţă al sistemului, continuitatea şi motivaţia activităţii salariaţilor, supravieţuirea economică şi competitivitatea întreprinderii, prin controlul cheltuielilor aferente activităţilor respective.

Noţiuni generale

De obicei, costurile generale de funcţionare înregistrează fluctuaţii de la an la an, dar există potenţial pentru realizarea unor economii semnificative la departamentele de mentenanţă, ceea ce merită toată atenţia conducerii oricărei organizaţii.

S-a constatat că există câteva etape de bază în implementarea celor mai bune practici de mentenanţă, cu un impact deosebit asupra organizaţiei, atunci când sunt corect implementate. Acestea sunt [2]:

1.Modernizarea tehnologiilor şi schimbarea mentalităţilor depăşite– pentru a ajunge la cele mai bune practici de mentenanţă trebuie să se reînnoiască nu numai tehnologia de fabricaţie, ci şi mentalităţile oamenilor în conduita lor de zi cu zi;

2.Înţelegerea şi acceptarea nevoii de schimbare– numai cei ce conştientizează cu adevărat nevoia de schimbare se pot aştepta la obţinerea unui real succes în activitatea pe care o desfăşoară;

3.Munca în echipă– întregul personal operator şi de întreţinere trebuie să fie informat şi să participe la planul de retehnologizare, astfel încât să-şi poată însuşi toate detaliile şi modificările survenite în urma noului plan de acţiune;

4.Instruirea– programele specifice de formare profesională ar trebui astfel dezvoltate, încât să acopere toate aspectele legate de modificările propuse spre a fi efectuate. Odată instruiţi în metodologia de rezolvare a problemelor, oamenii pot avea nevoie, la un moment dat, de sprijinul unui îndrumător calificat. În acest sens, trebuie să existe o persoană din cadrul organizaţiei care să beneficieze de o pregătire superioară de specialitate, pentru a satisface aceste nevoi;

5.Inventarierea pieselor de schimb din depozit– reorganizarea depozitului de piese de schimb şi consumabile reprezintă una dintre cele mai dificile schimbări din întreg planul de reorganizare.Cele mai multe dintre depozitele de piese de schimb sunt impropriu organizate, deoarece responsabilii de întreţinere obişnuiesc să strângă piese de schimb cu întrebuinţare rară, în ideea că va fi vreodată nevoie de acestea. Trebuie făcută o analiză serioasă asupra istoricului echipamentelor, identificându-se elementele latente sau stocurile în exces; odată etichetate, acestea trebuie să fie folosite cu prioritate, pentru a se evita achiziţionarea inutilă a altor piese de acelaşi tip;

6.Mentenanţa corectivă- tot personalul de producţie şi de întreţinere ar trebui să ştie ce este de făcut, de către cine, unde, când şi de ce. Astfel, este esenţială elaborarea procedurilor scrise pentru întregul sistem de lucru. Planificarea este faza critică în sistemul bazat pe comenzi de lucru. Persoana care face planificarea va stabili necesarul de forţă de muncă, piesele de schimb, materialele şi consumabilele, precum şi orizontul de timp necesar îndeplinirii lucrărilor de reparaţie;

7.Mentenanţa preventivă– prea multe opriri neprogramate sau timpi morţi şi căderi frecvente ale echipamentelor indică faptul că programul de mentenanţă preventivă nu este eficient. Un program eficient de mentenanţă preventivă ar trebui să fie corect corelat cu un program de mentenanţă predictivă, pentru a reduce opririle inutile ale echipamentelor şi, implicit, costurile;

8.Mentenanţa predictivă– toate echipamentele dau semne de avertizare timpurie, anunţând apariţia unui defect iminent.Utilizarea metodelor moderne şi eficiente de diagnoză permite alertarea departamentului de mentenanţă, oferind posibilitatea luării celor mai bune decizii privind planificarea intervenţiilor şi a producţiei.În acest fel, o analiză eficientă a datelor devine un instrument puternic în luarea deciziilor.

 

Acestea ar putea fi câteva din etapele unei bune practici aplicate în cadrul organizaţional de a funcţiona în parametrii optimi şi de a evita pierderea de bani şi de timp în folosirea utilajelor.

Mentenanţa în sistemele hidraulice

Mentenanţa este o activitate extrem de importantă pentru viaţa instalaţiilor hidraulice şi pneumatice. Aceasta trebuie făcută în mod ştiinţific, planificat şi sub un foarte riguros control. Este nevoie ca echipa de mentenanţă să-şi facă un program clar pentru prevenţie şi pentru mentenanţa curentă. În cadrul mentenanţei curente trebuie incluse şi măsurile de verificare periodică prezentate anterior. Este nevoie ca, periodic, să fie verificate manometrele, racordurile, furtunele, indicatoarele de colmatare, situaţia scurgerilor, culoarea şi temperatura uleiului.

În activitatea de mentenanţă este necesară o ordine deosebită, dată fiind importanţa pentru utilaj a funcţionării permanente şi corecte. Este evident faptul că funcţionarea corectă se referă la satisfacerea parametrilor funcţionali proiectaţi, care să permită realizarea tehnologiei în condiţii de siguranţă şi de precizie. Este clar faptul că orice ieşire din parametrii proiectaţi este tratată ca defecţiune şi că trebuie să se ia măsurile de remediere prevăzute în cartea tehnică a maşinii [1]. Pentru aceasta este nevoie ca echipa de mentenanţă să completeze câteva jurnale de urmărire şi să urmărească nişte prescripţii de întreţinere:

  • să menţină la zilistele cu protecţiile şi cu riscurile posibile. Aceste liste trebuie să conţină şi acţiunile care trebuie întreprinse imediat;
  • să menţină la zi şi să asigure existenţa punctelor de verificare a presiunilor şi a temperaturilor de control;
  • să emită rapoarte de neconformitate după fiecare defecţiune, în care să fie precizate măsurile luate şi situaţia rezolvării solicitărilor de la alte investigaţii;
  • să completeze jurnalul de mentenanţă, atât cu măsurile de prevenire, cât şi cu cele rezultate la controalele curente, incluzând aici şi verificarea fluidului de lucru;
  • să întocmească rapoartele de mentenanţă atât pentru verificările periodice, cât şi pentru intervenţiile datorate apariţiei unor defecţiuni întâmplătoare.

 

Concluzii

Mentenanţa industrială devine rapid o ştiinţă avansată şi, oriunde sau ori de câte ori este pusă în aplicare sau integrată în organizaţii, face ca planul de management să funcţioneze. Totuşi, pentru asigurarea unui succes deplin este nevoie de angajament, responsabilitate, muncă susţinută şi dăruire. La început, această activitate complexă este departe de a fi comodă, dar, în final, va concura la transformarea organizaţiei.


Bibliografie:

1. Drumea P, Matache G., Dumitrescu C. - Acţionări de HidraulicăşiPneumatică – curs 2013

2. Hiatt B – Celemaibunepractici de mentenanţă – Mobil industrial AG -201

3. Marin V., Moscovici R., Teneslav D – Sisteme hidraulice de acţionareşireglareautomată- Ed. Tehnică 1981


Gabriela Matache este dr. ing., Cătălin – Ionaş Dumitrescu este dr. ing.,Institutul de Cercetări pentru Hidraulică şi Pneumatică Bucureşti – INOE 2000-IHP



Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Da, sunt de acord