O secţiune subiectivă prin Hannover Messe

Automatizari

de Mircea Badut

O secţiune subiectivă prin Hannover Messe

Printre târgurile „ghigantăn” de echipamente şi soluţii pentru producţia industrială, Hannover Messe este o primă referinţă. Dar în cele două zile petrecute acolo am ocolit cumva main-stream-ul producţiei industriale, focusând (aşa cum fac şi în revista „T&T”) pe chestiuni ceva mai auxiliare.

 

Impactul cu imensul târg industrial de la Hanovra

Întâiul tur prin marele târg îl fac (aproape imediat după înregistrarea la centrul de presă, respectiv după ce mă dezmeticesc niţel) la standul României, pe care-l caut în hala 6 (mai sunt două standuri în halele 27 şi 17). Schimb câteva cuvinte cu expozanţii români (cu cei care nu sunt deja ocupaţi) încurajându-i cât mă duce inspiraţia momentului (destul de timorată, de altfel). Unii sunt la prima participare, alţii ,,recidivişti”. Admir prezenţa lor aici: astfel de chestiuni, de cumva nu au efect imediat, contează strategic, sedimentar, pe termen mai lung.

Apoi (încă speriat de imensitatea târgului) mă înscriu într-un tur ghidat (propus de organizatorii Hannover Messe), care ne trece prin câteva puncte interesante (destinaţii alese – aveam să realizez ulterior – pentru orientarea lor spre inovaţie/cercetare). Îndoiala iniţială a opţiunii avea să se risipească pe traseu: la fiecare oprire a acestui tur („pentru jurnaliştii începători”, cum îl clasificasem), reprezentanţii standurilor respective ne fac prezentări focusate (demonstraţii pe care n-aş fi avut şansa să le prind ca vizitator independent).

Foto 1

 

Astfel, un departament de la institutul Fraunhofer ne prezintă pe viu soluţia lor de detectare şi recunoaştere (şi tratare particularizată) a „obstacolelor” umane ce se apropie de autovehicule. (foto 1)

La standul SKF ni se arată un arbore rotindu-se cu doi rulmenţi monitorizaţi/controlaţi diferit, punctându-ni-se avantajele mentenanţei predictive (despre care ,,vorbisem” nu de mult în revistă). Un departament al companiei Festo ne arată incredibilul zbor al unei libelule „mecanice” (un model de aproape o jumătate de metru) – de fapt este un zbor bionic, pentru că foloseşte chiar mişcările şi principiile aeronautice ale respectivei creaturi. Apropo de inspiraţia naturii şi de integrare, reţinem şi demonstraţia de „imersiune” în realitatea virtuală de la standul Universităţii Ulm („immerSight”).

Foto 2

 

Uimitoare avea să fie şi vizita la marele stand al firmei Kuka (un stand conceptual de 570m2 în Hala 17), unde nu doar că o mulţime de braţe robotice industriale (de diverse gabarite şi respectiv sarcini) se agită într-un balet mecanic, dar ni se arată şi chestiuni de o fineţe incredibilă. Un astfel de braţ robotic este capabil – graţie senzorilor integraţi (cvasi-bionic) în articulaţiile braţului (deci nu în vârful braţului, şi nici în exterior) – să simtă obstacolele întâlnite (pe baza micro-reacţiunilor apărute în articulaţii) şi să le ocolească non-disturbant. (Demonstaţia ni se face cu un pahar cu apă pus ad-hoc în raza de acţiune a robotului, pahar ce nu se varsă la atingerea braţului me­talic.) (foto 2). Tot graţie unor senzori homo-cinetici, dar şi a unor algoritmi la fel de finuţi şi de complecşi, un braţ robotic încearcă să introducă câte o bucşă (dintr-o serie de varii diametre) pipăind cu aceasta un pivot calibrat (o tijă de un anumit diametru), iar modul cum conduce bucşa pe pipăite sugerează o adaptabilitate specifică mai degrabă biologicului decât mecanicii.

 

Da, după ce ne-a stârnit curiozitatea şi ne-a trezit atenţia tehnică, turul de presă ne poate înţărca. Prima zi la târg va continua individual, remarcând alte fapte şi idei, din care amintesc fără pretenţii scalare.

La standul LMS (firmă întâlnită anterior cu aplicaţii în domeniul PLM, şi despre care aflu acum că tocmai a fost achiziţionată de Siemens) se arată pe viu un dispozitiv de transpunere vectorială (într-un mediu 3D virtual bine constrâns metric) a sunetelor din jurul aparatelor ce necesită studiere/monitorizare riguroasă a zgomotului emis („LMS SoundBrush”).

Reţin apoi întâlnirile cu câteva standuri prezentând la lucru imprimante 3D, unele folosind plasticul ca material aditiv (direcţie atât de avansată încât cunoaşte şi particularizări/profilări mai distincte), iar altele lucrând cu metal (deci prin adăugare succesivă de pulberi metalice în strat subţire, urmată imediat de sinterizare locală, respectiv de topire parţială cu laser la fiecare strat nou). De fapt, aşa cum aţi putut citi în revista T&T (seria de articole despre ,,additive manufacturing” scrisă de doamna Diana Popescu), este un domeniu de mare interes şi cu imens potenţial pentru fabricaţia multor piese (foarte pretabil când se impune o producere rapidă de forme complexe). De fapt, avem aici o schimbare de paradigmă (ca alternativă la clasica ,,substractive manufacturing”) ce va influenţa substanţial industriile producătoare.

 

CAD-CAM-CAE

Abordarea integrată (atât prin firescul lucrurilor dar şi prin acea încurajare tematică a lui Hannover Messe 2013) face să întâlnim furnizori de soluţii software presăraţi prin mai multe pavilioane ale târgului. Însă în Hala 7 – sub titulatura „Digital Factory” – s-au concentrat ceva mai explicit o serie de soluţii informatice de ERP, CAD, CAE, Plant Design, MPM, ş.a.. Aici observ că majoritatea expozanţilor sunt de origine/orientare germană, fie producători locali, fie distribuitori de brand-uri multinaţionale. Dintre soluţiile CAD ce atrag atenţia în mod special amintesc câteva:

  • HiCAD, cu o interfaţă modernă, software-ul companiei IDS GmbH convinge nu doar prin abilităţile avansate de modelare 3D, ci mai ales printr-o curajoasă specializare „reversată”: pe lângă facilităţile clasice de inginerie mecanică (adică specific MCAD) el se extinde compentent şi spre plant-design (piping 3D & diagraming 2D) şi spre arhitectură/construcţii (ingineria structurilor, proiectarea faţadelor de oţel şi sticlă), etc;
  • iCAD, un software japonez atât de intens optimizat pentru folosirea resurselor hardware încât specificaţiile ne dau de gândit: 2GB de RAM pot „acomoda” un model 3D cu până la un milion de piese, software-ul fiind deci profilat pe ansambluri mari de maşini/unelte şi pe echipamente/instalţii/uzine de produţie industrială; cu timpi de lucru exceţionali – două secunde pentru încărcarea întregului model,0.2s pentru editarea unei forme, 0.2 secunde pentru o manevră de mutare a unui grup de 6000 de piese);
  • KOMPAS-3D (un software MCAD de la compania ASCON din Rusia, având ambiţia de a acoperi mai toate funcţionalităţile tradiţionale ale soluţiilor de modelare a ansamblurilor 3D);
  • Smap3D – soluţie de proiectare uzinală de la CAD Partner GmbH.

 

Menţionabile ar fi şi soluţiile ECAD, de proiectare a circuitelor electrice:

  • ,,Engineering Base”/ELCAD de la AUCOTEC GmbH, într-o interesantă abordare client-server bazată pe substrat software de la Microsoft (SQL Server, Application Server, Visio, Visual Basic);
  • ,,ePLAN Harness proD” pentru proiectarea cablărilor electrice.

 

Foto 3

 

La categoria hardware CAD punctăm câţiva furnizori de dispozitive pentru manipulare tridimensională a modelelor (mouse 3D), precum şi un producător major de subsisteme grafice (pentru staţii de lucru PC) intens optimizate pentru vizualizarea 3D în mediile MCAD moder­ne (CATIA, PTC Creo, SolidWorks, Unigraphics, Solid Edge, Inventor, etc). (foto 3)

 

Energia, pentru a doua zi

Ziua următoare am început-o cu Hala 27, urmărind în primul rând noutăţile privind energiile „verzi”, non-impact. Aici, secţiunea cea mai reprezentativă a fost cea a energiei eoliene (în care Germania cam este lider), urmată ceva mai timid de exploatarea biogazului şi de fotovolta­ice. (foto 4)

Foto 4

 

La capitolul turbine eoliene maturitatea se simte atât în concepţii cât şi în fabricaţie, producătorii întrecându-se fie în rafinamente de proiectare (urmărind optimizări ale conversiei de energie, ale transmisiilor mecanice; ale nivelului de zgomot), fie în lărgimea gamei de produse (puteri de 2-3 MW cu diametrul elicelor de 100-120m), fie în capacitatea de producţie. La Alstom aflu despre turbina “off-shore” de 6MW cu diametrul de 150 de metri, pentru vânt de referinţă de 50m/s. Impresionant. Şi mai ales provocator, inclusiv în sensul de acceptare a magnitudinii investiţiilor care să dea eficienţă în domeniul energiei electrice.

Corespunzând unei tematici pe care o pomeneam sporadic la secţiunea ,,Energie” a revistei T&T, am întâlnit aici şi furnizori de soluţii ,,smart grid”, abordare energetică care deja se prezintă nu doar avantajoasă pe termen lung, dar la care, iminent, va trebui să ne aliniem fără menajamente.

Sectorul energiei fotovoltaice este prezent la târg atât prin producătorii de panouri solare cât şi prin soluţiile integratoare (de rezolvare de la zero a problemei energetice pentru zone industriale, comerciale ori urban-rezidenţiale), ori prin interesante soluţii adiacente.

În centrul şi vestul Europei sectorul energiilor rege­nerabile se arată a fi foarte dezvoltat. Pe lângă avansul pe care îl au în tehnologiile de producere a electricităţii din surse „verzi”, putem vedea şi alte dovezi de maturitate: • existenţa furnizorilor de piese/subansamble înalt specializate (pe eolian, fotovoltaic, biogaz) • prezenţa furnizorilor de servicii specializate • mulţimea de firme specializate pe instruire/certificare a profesiniştilor din domeniu • existenţa revistelor de specialitate (precum ,,Sun&Wind Energy”, sau ,,New Energy”) • existenţa serviciilor de consultanţă.

Tot o dovadă de înaltă dezvoltare este şi existenţa unor grupuri mari de furnizori capabili să ofere simultan (sau să integreze strategic) mai multe soluţii necon­venţionale (precum ,,GP Joule”, care prezintă aici şi soluţii pentru centrale electrice cu ciclu combinat folosind biogazul şi electroliza). În aceeaşi direcţie avem şi furnizorii care încearcă să acopere simultan atât producţia de componente generative cât şi conectivitatea ,,smart-grid”.

La grupurile generatoare folosind biogaz din diverse surse (vegetale sau animale) am putut afla despre abordările inovatoare privind eficienţa energetică sau despre anumite artificii tehnice importante în exploatare.

 

Interesante mi s-au părut şi transformatoarele electrice de putere dovedind pierderi mici în lipsa sarcinii (deci ideale pentru parcurile fotovoltaice pe timp de noapte sau pentru fermele eoliene pe vreme liniştită). Compania Vensys produce turbine eoliene fără angrenaje mecanice (la care rotaţia elicei e transmisă direct generatorului electric cu poli magnetici multipli constituind excitaţia permanentă). Compania a construit şi instalat peste 8700 de turbine de vânt însumând mai mult de 13GW instalaţi (în China, India, Canada, SUA, Germania, Polonia, Portugalia, Brazilia).

Germanii au şi o serie de asociaţii profesionale pe (sub)domenii de energie neconventională (precum BWE), cu activitate vizând atât suportul pentru întregul lanţ al implementării unui sistem generativ (planificare/proiectare, finanţare, implementare, management tehnic/comercial), cât şi aspecte macro-contextuale: reglementările din domeniu, iniţiative legislative de susţinere, demersuri pentru avantaje fiscale, asistenţă juridică, asistenţă financiară. Apropo de organizaţii eoliene, merită menţionată şi prezenţa la Hanovra a Asociaţiei Americane a Energiei Eoliene (AWEA), inclusiv cu conferinţe tematice.

Nu lipsesc nici furnizorii de celule/pile de combustie (precum cele folosind hidrogenul), şi nici fabricanţii de materiale/componente speciale pentru acestea (unde deseori se manifestă şi rezultatele unor cercetări mai avansate).

În aceeaşi hală (27) aflăm şi o serie de furnizori de soluţii pentru recuperarea energiei (căldurii) din fumul rezidual din diverse industrii (unde remarc firma româno-olandeză Q-Power). Apropo (de remarci naţionale), compania ZYRAXEL se prezintă aici ca furnizor de generatoare şi pompe electrice pentru instalări marine, ceea ce este o provocare în zonă.

Cred că am uitat să punctez explicit existenţa soluţiilor subscrise paradigmei „fabricaţie cu eficienţă energetică”, categorie pentru care exemplific (fără garanţia reprezentativităţii) furnizorii B&R (cu, de exemplu, soluţia „APROL EnMon” (rulând pe „Automation PR 910”) destinată şi atingerii cerinţelor de certificare ISO 50001) şi Bosch-Rexroth (cu Syntronix, IAC-2X, IndraMotion MLC).

Urmează apoi halele 12 şi 13, rezervate producătorilor de componente de instalaţii energetice mai mult sau mai puţin convenţionale (piese, maşini şi utilaje pentru producerea/transportul energiei), dar şi furnizorilor de soluţii software de dispecerizare şi/sau administrare.

Foto 5

 

Mă opresc ceva mai mult la standul Fluke (foto 5) – cu instrumente de monitorizare şi de mentenanţă prin termografie – fiindu-mi acestea familiare din articolele scrise anterior pentru T&T.

 

Pe aici, pe undeva, mă impresionează estetic pavilio­nul naţional al Turciei (deşi întâlnesc apoi şi furnizori turci individuali). Sunt mulţi producători asiatici (Coreea, China, Taiwan, etc), unii dintre ei deja abonaţi cu vechime la Hannover Messe.

De fapt, sunt atât de mulţi furnizori de componente specifice – transformatoare, întreruptoare, comutatoare, protecţii, contactoare, izolatori, cabluri, terminale, conectori, cabinete/dulapuri, invertoare, aparate de măsură/control, senzori, traductoare, afişaje digitale, controlere, plăci PLC, terminale, etc – încât spre seară creierul îmi trimite tot mai insistent semnale de „shut-down”.

 

Poate într-un an viitor voi fi în stare să reţin mai multe, să relatez mai bine... 


Mircea Băduț este inginer,  consultant CAD/IT