AutoCad 2019

CAD/CAM/CAE/PDM/PLM/ERP

de Mircea Badut

AutoCad 2019

Chiar dacă modernismul vremurilor impune insistent licenţierea prin abonament (inclusiv cu avantajul suportului pentru utilizator via web/cloud), din raţiuni firești compania Autodesk continuă să-și primenească anual „software-ul amiral”. Este ca un fel de sărbătoare de primăvară pentru comunitatea CAD, inclusiv prin stârnirea curiozităţii privind noutăţile aduse de ultima ediţie AutoCAD, acum prefixată îndrăzneţ cu „2019”.

De la interfaţă la colaborare

Noutăţile cu care se anunţă ediţia aceasta nu aduc revoluţii de esenţă, ci, mai degrabă, perfecţionări ale unor aspecte practice. Mai mult, o parte dintre noutăţile cu care vine acum „AutoCAD 2019” sunt deja cunoscute utilizatorilor ce deţin licenţe cu abonament, pentru că le au fost furnizate prin actualizarea contractuală a software-ului.

La primul contact, interfaţa grafi că cu utilizatorul ne pare identică cu cea de la „AutoCAD 2018”. De-abia după ce o analizăm cu intenţie comparativă, vedem schimbarea: iconurile din meniul-ribbon şi din tool-bar-uri sunt mai aplatizate, în sensul că s-a renunţat la umbra pe care elementele grafice o aruncau pe fundalul butoanelor.

Efectul respectă tendinţa pe care o tot vedem la software-urile actuale (aplicaţii, dar şi sisteme de operare, precum Windows 10 şi Android), iar update-ul GUI probabil că îşi va găsi simpatizanţi, mai ales că au fost redesenate şi o serie de elemente grafice din aceste iconuri, pentru o mai bună lizibilitate. Însă adevărata evoluţie GUI o găsimmai degrabă în facilitatea de scalare automată a iconurilor în funcţie de dimensiunea în pixeli a ecranului. Aceasta e o continuare a eforturilor pe care le semnalam şi la recenzia lui „AutoCAD 2018” privind asimilarea ecranelor cu diagonal mari: de acum, software-ul se „aşază” mult mai bine pe monitoarele cu rezoluţii mari (Ultra-HD sau WQHD), corelând dimensiunea iconurilor cu densitatea pixelilor, pentru acomodarea utilizatorului. Iar suportul pentru ecranele cu rezoluţie mare nu se referă doar la iconuri, pentru că „AutoCAD 2019” continuă efortul de actualizare a casetelor de dialog cu utilizatorul (mărirea unor fonturi de text sau a unor elemente grafi ce), exemplele recomandate fi ind acum casetele Edit Layer State, Insert Table şi editorul Visual LISP.

Probabil că facilitatea practică cea mai puternică adusă de noul AutoCAD este „Drawing Compare”, prin care utilizatorul poate compara două versiuni ale unui desen/proiect, oricât de complex, pentru a identifi ca diferenţele dintre ele. Cei care au lucrat la proiecte mari, presupunând mai mulţi participanţi la desenare şi reluări/completări de revizii, ştiu că şirul modifi cărilor operate la proiect se poate pierde uşor, astfel că o unealtă de identifi care a modifi cărilor poate fi uneori de-a dreptul salvatoare. Căutăm comanda „DWG Compare” fi e în meniul principal al Auto-CAD-ului (Application menu), fi e în meniul-ribbon Collaborate, iar în caseta de dialog selectăm cele două fi şiere-desen, după care AutoCAD-ul va prezenta un desen nou ce colează conţinuturile fişierelor şi le marchează astfel:

  • elementele comune sunt prezentate în culoare gri (deci, într-o aparenţă neutră);
  • elementele care există doar în primul desen sunt colorate cu verde;
  • elementele care există doar în al doilea desen sunt colorate cu roşu.

Mai mult, în meniul-ribbon apare opţiunea/eticheta „Compare”, ale cărei opţiuni/submeniuri permit utilizatorului să ajusteze conţinutul şi aparenţa rezultatelor comparaţiei celor două fişiere-desen (vezi fi g.). Remarcăm aici opţiunile de schimbare a culorilor, de comutare a ordinii de desenare pentru reprezentările de elemente distincte, de deschidere a fi şierelor, de angajare în comparaţie şi a textelor sau a haşurilor din desene şi, respectiv, de afi şare şi de ajustare a norului de revizie ce marchează zonele cu diferenţe. Facilitatea de comparare a desenelor este pusă la dispoziţie nu doar prin comenzi direct accesabile de către utilizator, ci poate fi folosită şi pentru integrarea în aplicaţii (prin cele 14 noi variabile de sistem angajabile în programare ObjectARX sau Visual LISP).

În privinţa colaborării, cea mai evidentă îmbunătăţire o aduce facilitatea „Shared Views”, prin care utilizatorul poate disemina, prin intermediul cloud-ului pus la dispoziţie de Autodesk, vederi din desenul curent. Găsim unealta Share View fie în meniul de aplicaţii AutoCAD (subopţiune în „Publish”), fi e în meniu-ribbon „Collaborate”, însă o putem folosi doar după ce ne-am conectat la contul de utilizator Autodesk/AutoCAD. După ce am stabilit ce vedere/vederi dorim să punem la dispoziţia colaboratorilor/partenerilor, cloudul Autodesk se ocupă de respectivul conţinut, pe care îl va agrega într-o pagină WWW/HTML, iar noi vom putea să transmitem web-link-ul mai departe. De fapt, facilitatea Shared Views este o alternative modernă la diseminarea prin publicarea/ transmiterea de fi şiere DWF sau PDF. Viewer-ul web Autodesk permite destinatarului să vizualizeze conţinutul vederii/vederilor de proiect (cu geometria afi şată foarte clar), să facă măsurători şi să adauge comentarii şi note de revizie, şi totul folosind doar navigarea web suportată de PC, de tabletă sau de telefonul mobil. (Desigur, pentru desenele mari/complexe, procesul de generare a vederii web durează ceva, iar utilizatorul este atenţionat prin iconul respectiv din bara de stare.)

Mai reţinem doar faptul că în paleta Shared Views, utilizatorului îi apar toate vederile diseminate (cu informaţii despre starea lor), şi de aici el poate realiza şi gestionarea acestora.

Vederi, straturi şi performanţă

În lungul şir de AutoCAD-uri, facilitate Viewports, de afi şare a desenului în diverse confi guraţii de vizualizare, are trei decenii, astfel că sunt greu de găsit aspecte pretabile la optimizare. Şi totuşi, AutoCAD 2019 aduce şi aici câte ceva. Este vorba, în primul rând, despre nou-apăruta categorie Named Views din meniul-ribbon View: ea ne va îngădui să creăm, să restabilim şi să edităm vederi cu şi mai multă uşurinţă. Vom observa că nou-introdusa comandă „New View” ne oferă, de fapt, o versiune simplifi cată a casetei de dialog „New View/Shot Properties” (casetă în care se poate şi transforma, apăsând butonul „More Options”). Dar probabil că îmbunătăţirea cea mai evidentă la acest capitol o constituie abilitatea de a introduce în compoziţia de tipărire/prezentare (în „Layout”, carevasăzică, adică în ceea ce odinioară se numea „Paper Space”) vederi defi nite astfel în spaţiul model (adică, „Named Views” apelate ca „Layout Viewports”). Şi încheiem secţiunea despre vederi menţionând perfecţionările aduse grip-urilor de manevrare, prin care putem scala şi muta mai liber viewport-urile din „paper space”.

La capitolul „straturi”, noul AutoCAD aduce o facilitate interesantă, care vine în sprijinul standardizării activităţii de proiectare: gestionarea abaterilor de la simbologia impusă prin stratifi carea entităţilor, în cazul folosirii fi şierelor-referinţă externă. (O proiectare sănătoasă presupune ca proprietăţile simbologice – culoare, grosime, tip de linie, grosime de linie – asociate straturilor din desenul curent să corespundă cu cele din eventualele desene-referinţă.) În colţul dreapta-sus al casetei „Layer Properties Manager”, avem butonul „Toggle Override Highlight”, a cărui apăsare va determina grizonarea fundalurilor pentru acele straturi din casetă care conţin abateri de la această regulă. Zăbovind un pic cu mouse-ul pe iconul din prima coloană a tabelului-listă, vom primi informaţii explicite privind abaterea de la regulă.

Şi desigur că vom putea defi ni fi ltre de afi şare în acest manager de straturi, pentru a le izola pe acelea care au activ statusul „override”. De asemenea, caseta de dialog „Layer Settings” (apelabilă punctând pe rotiţa dinţată din colţul dreapta-sus al casetei „Layer Properties Manager”) are de acum câteva opţiuni privind straturile Xref. Mai reţinem că şi aici avem un set de variabile de sistem pe care programatorii le pot angaja în aplicaţii particulare/locale. Cumva off -topic, dar legat de straturi, aş aminti cititorilor şi eleganta comandă „Layer Walk”, imigrată odinioară din pachetul Express, prin care putem obţine o vizualizare interactivă a ocupării straturilor din desenul curent. (Şi, referitor la standardizarea cu care începeam paragraful, notăm că mecanismul de verificare a conformităţii desenului suportă de acum şi tipurile de linie defi nite de utilizator.)

O facilitate adăugată la AutoCAD 2019 „pe ultima sută de metri” este asistentul „Find Objects that are Not Purgeable” din fereastra comenzii PURGE, comandă pe care de obicei o aplicăm, spre fi nalul proiectului, pentru a curăţa fi şierul-desen de balast (adică, pentru a elimina defi niţii de entităţi rămase nefolosite din sesiunile de lucru anterioare). Astfel, prin nou-apăruta fi şă a casetei de dialog Purge, putem face un audit asupra entităţilor pe care comanda PURGE nu le poate elimina (blocuri, tipuri de linie, stiluri de cotare, materiale etc.), iar aici benefi ciem de o scurtă descriere a instanţierii lor şi a dependenţelor, şi chiar de un preview al respectivelor obiecte, ceea ce ne va ajuta să decidem privind eventuala tratare individuală.

Încheiem cu câteva aspecte privind optimizări ale performanţei de afişare a conţinutului grafi c. AutoCAD 2019 vine cu îmbunătăţiri privind redesenarea/regenerarea grafi cii 2D, evidente mai ales la comenzile de schimbare a ordinii de desenare, la zoom/pan, la modifi carea proprietăţii straturilor, şi observabile mai ales în cazul desenelor mari şi/sau conţinând imagini raster. Caseta de dialog „Graphics Performance” permite de acum utilizatorului o mai facilă confi gurare a accelerării grafi ce 2D (inclusive pentru alegerea modului de compatibilitate cu tehnologia DirectX, sau pentru controlarea nivelului de calitate la afi şarea geometriei, care determină cantitatea de memorie GPU folosită pentru caching-ul afi şării). De asemenea, vizualizarea 3D (angajată la navigarea/inspectarea modelelor tridimensionale) cunoaşte ceva optimizări la afi şările de tip Wireframe, Realistic ori Shaded, mai ales pe sistemele rulând pe 64 de biţi, iar comenzile care beneficiază cel mai mult de aceste îmbunătăţiri sunt 3DORBIT, ZOOM, PAN şi VSCURRENT.


Mircea Băduț este inginer consultant CAD/IT


 


Accept cookie

Acest site web utilizează module cookie în scopuri funcţionale, de confort şi statistică.

Dacă sunteţi de acord cu această utilizare a modulelor cookie, faceţi clic pe "Da, sunt de acord". Termeni si conditii

Nu sunt de acord Accept doar cookie functional Da, sunt de acord