Cât de important este să-şi modernizeze procesele de producţie companiile dintr-o industrie suport (care nu dă trendurile, realizează puţine produse finite complexe, nu are branduri proprii importante – cu concepţie şi cercetare locală), aşa cum este preponderent industria din România în acest moment?
de Onut Iliescu - 26.11.2018
Total articole: 52 de Onut Iliescu 17 septembrie 2018 de Onut Iliescu 19 iulie 2018 de Onut Iliescu 9 mai 2018 de Onut Iliescu 6 decembrie 2017 de Onut Iliescu 9 octombrie 2017 de Onut Iliescu 11 septembrie 2017 de Onut Iliescu 21 iulie 2017 de Onut Iliescu 22 mai 2017 de Onut Iliescu 15 martie 2017 de Onut Iliescu 7 decembrie 2016
T&T 100
Numerele nu pot exprima sentimente. Nu direct. în conexiune cu ceva o pot face însă. Capătă semnificații. Numerele nu au capacitatea de a stimula emoții, dar, într-un anumit context, te pot pune pe gânduri. Iar apoi gândurile pot produce emoții. Unele chiar puternice. Așa se întâmplă acum cu noi când ne aflăm în fața editării numărului 100 al revistei. Cu puțin înainte de a împlini 20 de ani de apariție și, coincidență, la 100 de ani ai României, 100 de ani de la Unire, noi edităm numărul 100 al T&T.
Parteneriate
Am citit undeva afirmația aceasta: „Companiile există pentru a livra valoare societății.” Iar în altă parte, în alt context: „Cu cât mai multă valoare, cu atât mai multă loialitate.” Le-am putea lega cumva?Scenariu SF sau şansă?
Chiar dacă în orice scenariu al industriei viitorului cele mai importante două roluri vor fi jucate de aceleași două personaje: oameni și mașini, componenta IT&C este tot mai prezentă și încearcă să ocupe un rol principal în distribuție. În aceste condiții pare că ne aflăm într-un moment în care România ar putea profita, în sfârșit, la scară largă de infrastructura și dezvoltarea IT&C pe care o are, și ar putea implementa accelerat Industria 4.0 și IIoT în sistemele de fabricație, încurajându-le asimilarea în producție prin sprijinirea cu linii de finanțare și de consultanță, finanțate de stat sau din fonduri europene. De la A la B, șerpuind pe drumul cel mai scurt
Nu întotdeauna drumul dintre A şi B este o linie dreaptă, chiar dacă poţi cuprinde distanţa cu o privire. Linia dreaptă dintre două puncte nu este totuna cu drumul dintre ele. Nerăbdarea este cea care ne face să confundăm linia dreaptă cu drumul, atunci când suntem în A şi stăm cu ochii pe ţinta din B, la o aruncătură de băţ.No pain, no gain. Fără efort nu există progres
Luna aceasta ne întâlnim cu industria la Braşov, într-o primă ediţie de toamnă Demo Metal. Demo Metal Braşov ne-a pus permanent în situaţia de a ne autodepăşi. Toţi cei implicaţi am fost atraşi într-o conjunctură care ne obligă să facem, fiecare, un anumit tip de efort pentru a asigura succesul evenimentului. Noi, ca organizatori, în primul rând printr-o continuă căutare pentru a „inventa” locaţii pentru desfăşurarea evenimentului şi pentru a încerca apoi să le aducem în situaţia de a ne oferi condiţii optime pentru desfăşurarea lui la standardele aşteptate.acum, acum, acum
Principiile după care funcţionează oamenii şi lumea s-au schimbat accelerat, după viteza cu care se desfăşoară totul în jur. Pare că, fundamental şi aparent definitiv spiritualizatul Apoi a fost înlocuit cu brutalul acum! Sau chiar totul acum! Sau, măcar, cât mai mult acum! Dacă te uiţi în jur, pare că oamenii ar trebui să primească totul acum. Călătorim împreună - cu sinceritate, fără nostalgie
Călătorim. Vă priviţi, câte o dată, viaţa ca pe o călătorie? Doar o călătorie, căreia îi stabilim cursul prin deciziile pe care le luăm zilnic, ca nişte schimbări de traseu. Vă puteţi detaşa de sarcini, inerţii şi clişee pentru a face asta? Este cumva un exerciţiu de repliere interioară care vă forţează flexibilitatea şi perspectiva? Priviţi-vă viaţa ca pe o călătorie, căci asta şi este. Indiferent ce vedeţi, contemplaţi-o şi bucuraţi-vă! Nu priviţi totul ca pe o sarcină de serviciu.Despre Demo Metal Vest şi Demo Plast Vest, noi oportunităţi, dar şi recuperarea identităţii
Cu Demo Metal, noi organizatorii, companiile participante şi vizitatorii recuperăm împreună ceva. Ceva ce ne lipseşte în acest spaţiu - România, chiar fără să putem numi. Ceva ce fiecare a pierdut, fără să fi conştientizat poate, odată cu competiţia, să spunem – istoria, tradiţia, comunitatea şi comuniunea profesională naţională şi locală.Cum stăm?
Dar de ce să stăm? De ce am sta? Ne ţine ceva pe loc? Mai face cineva asta? Întrebarea din titlu face, evident, referire la o analiză de moment, după câţiva parametri, diferiţi de la om la om, de la companie la companie, dar nu este un îndemn la stat pe loc, cum ar putea lăsa să se înţeleagă verbul. Paradoxal aşadar, răspunsul trebuie să se refere la cum ne mişcăm. Care este starea adaptării noastre la mersul lucrurilor.Ce fel de inimă ai?
Inima este neglijată ca organ cognitiv. Se spune că nu poate să judece! Nu poate emite raţionamente şi nu poate elabora strategii. De fapt nu poate emite raţionamente pe care noi să le putem transcrie. Doar creierul face asta. Mută, totuşi inima poate emite argumente şi poate convinge! Are o forţă de convingere uriaşă.
