Chiar dacă în orice scenariu al industriei viitorului cele mai importante două roluri vor fi jucate de aceleași două personaje: oameni și mașini, componenta IT&C este tot mai prezentă și încearcă să ocupe un rol principal în distribuție. În aceste condiții pare că ne aflăm într-un moment în care România ar putea profita, în sfârșit, la scară largă de infrastructura și dezvoltarea IT&C pe care o are, și ar putea implementa accelerat Industria 4.0 și IIoT în sistemele de fabricație, încurajându-le asimilarea în producție prin sprijinirea cu linii de finanțare și de consultanță, finanțate de stat sau din fonduri europene. 

Nu întotdeauna drumul dintre A şi B este o linie dreaptă, chiar dacă poţi cuprinde distanţa cu o privire. Linia dreaptă dintre două puncte nu este totuna cu drumul dintre ele. Nerăbdarea este cea care ne face să confundăm linia dreaptă cu drumul, atunci când suntem în A şi stăm cu ochii pe ţinta din B, la o aruncătură de băţ.

Principiile după care funcţionează oamenii şi lumea s-au schimbat accelerat, după viteza cu care se desfăşoară totul în jur. Pare că, fundamental şi aparent definitiv spiritualizatul Apoi a fost înlocuit cu brutalul acum! Sau chiar totul acum! Sau, măcar, cât mai mult acum! Dacă te uiţi în jur, pare că oamenii ar trebui să primească totul acum. 

Călătorim. Vă priviţi, câte o dată, viaţa ca pe o călătorie? Doar o călătorie, căreia îi stabilim cursul prin deciziile pe care le luăm zilnic, ca nişte schimbări de traseu. Vă puteţi detaşa de sarcini, inerţii şi clişee pentru a face asta? Este cumva un exerciţiu de repliere interioară care vă forţează flexibilitatea şi perspectiva? Priviţi-vă viaţa ca pe o călătorie, căci asta şi este. Indiferent ce vedeţi, contemplaţi-o şi bucuraţi-vă! Nu priviţi totul ca pe o sarcină de serviciu.

Cu Demo Metal, noi organizatorii, companiile participante şi vizitatorii recuperăm împreună ceva. Ceva ce ne lipseşte în acest spaţiu - România, chiar fără să putem numi. Ceva ce fiecare a pierdut, fără să fi conştientizat poate, odată cu competiţia, să spunem – istoria, tradiţia, comunitatea şi comuniunea profesională naţională şi locală.

Dar de ce să stăm? De ce am sta? Ne ţine ceva pe loc? Mai face cineva asta? Întrebarea din titlu face, evident, referire la o analiză de moment, după câţiva parametri, diferiţi de la om la om, de la companie la companie, dar nu este un îndemn la stat pe loc, cum ar putea lăsa să se înţeleagă verbul. Paradoxal aşadar, răspunsul trebuie să se refere la cum ne mişcăm. Care este starea adaptării noastre la mersul lucrurilor.

Inima este neglijată ca organ cognitiv. Se spune că nu poate să judece! Nu poate emite raţionamente şi nu poate elabora strategii. De fapt nu poate emite raţionamente pe care noi să le putem transcrie. Doar creierul face asta. Mută, totuşi inima poate emite argumente şi poate convinge! Are o forţă de convingere uriaşă.

În această toamnă împlinim 15 ani de apariţie constantă şi evoluţie T&T. Dacă aş spune că a fost uşor, aş minţi, şi nu am făcut-o niciodată, nu o s-o fac deci nici acum. Dar a fost foarte frumos. Am avut norocul de a ne bucura de parteneriate ce ne-au făcut existenţa mai frumoasă, pentru avea energia şi entuziasmul de a putea trece peste obstacolele pe care infrastructura şi mentalitatea autohtonă le pot ridica uneori.

Sedentarismul seduce. Dar plafonarea pândeşte din zona de confort. Ajutată uneori de faptul că oamenii, natural, îmbătrânesc. Odată cu ei pot îmbătrâni şi firmele în care ei lucrează. Unii oameni îmbătrânesc mai repede, alţii mai lent, dar toţi o fac, până la urmă.

Vă aşteptaţi să dau un nume? Să indic vreun grup de interese sau o conjunctură? Vă spun doar că aparţine aspiraţiilor noastre. Ca tot ce există în ţara asta. Cred că trebuie să monitorizăm nivelul aspiraţiilor noastre pentru a şti care ne este viitorul. Cu aspiraţii mărunte nu poţi să ai un viitor măreţ. Fără a avea aspiraţii nu poţi să ai aşteptări.