Foaie verde, internet sau Ce ar trebui să devenim?...pentru că nu suntem

Editorial

de Onut Iliescu

S-a lansat (cu cântec) brandul de ţară al României... turistic. Cum zice poetul:, ce mai freamăt, ce mai vuiet”... Dar vânzoleala din jurul lansării a stârnit şi reflecţii binevenite, Dintr-o altă perspectivă, adaug şi eu o părere mulţimii de comentarii. Repet un lucru de bun simţ: pentru o strategie de brand, trebuie să existe anterior o strategie de afaceri. În această ordine, nu invers. Premergător, pentru a avea o strategie şi apoi un brand de ţară, trebuie să poţi tu, locuitor al ţării, în sinea ta, să-ţi recunoşti o identitate. Şi abia apoi să încerci să te diferenţiezi strategic de alţii, folosindu-te de ea. Iar, pentru reuşita acestui demers, acest exerciţiu ar trebui să fie uşor pentru mulţi dintre noi. Trebuie deci, anterior afirmării unui brand, să existe în noi nişte dotări specific uşor detectabile. Apoi brandul de ţară va fi doar o unealtă care va gira aceste diferenţe şi le va face uşor identificabile şi (re) cunoscute pentru alţii. Brandul este, până la urmă, sintetic, doar amprenta unui individ aparte. Deci noi, mai întâi, ar trebui să fim individual aparte, unic dacă se poate. Ne-ar trebui, deci, datele iniţiale şi abia apor să le comunicăm. Nu ne este de niciun folos să ne apucăm in pripa să afirmăm nişte lucruri incomplete şi care nu sunt clare nici pentru noi. Şi nu sunt clare pentru că, din păcate, noi romanii în acest moment nu suntem identificabili în niciun fel. Nu mai avem identitate. În această lume turbulenta ne pierdem în decor. Suntem decor, nu actori. Suntem rătăciţi de noi înşine. E trist, dar din păcate foarte adevărat. Nu crederi?! Întrebaţi-I pe cei din jurul dumneavoastră ce cred ei că sunt acum romanii. Nu veţi putea trage nicio concluzie pozitivă. Extinzând şi depăşind conceptul de brand turistic de ţară, fără să vreau să fiu, ci mai degrabă pragmatic, aş pune şi repetă chiar aceste întrebări (pentru a le putea exploata în interes comun): Cine mai suntem noi, romanii? Ce am mai rămas? Ce valori (actualizate) comune mai avem? Ce ne mai leagă? Suntem bineînţeles oameni şi, din această cauză, ne şi leagă, nesi despart multe (un exemplu, poate aţi auzit, din folclor urban, de, legea lui O (h) m”? -, eşti om cu mine, sunt om cu tine” – lucrează de minune la noi, iar în aceste condiţii nicio altă lege nu mai rezistă). Dar, în afară de a fi, că toţi ceilalţi, finite umane, ce mai suntem? Ne interesează cum altfel mai suntem în mod substanţial pozitiv? Pentru că doar pe cele pozitiv şi solid – valori – putem construi ceva. Altfel o să ne tot bârfim până la extincţie sau, doar” auto nivelare. Vom ajunge să ne identificăm doar prin bârfa de sine. Se pare că ultimii ani ne-au drenat optimismul şi speranţele, suntem storşi de vlagă ca popor. Nu mai reuşim nicio realizare sau performanţă. Nu mai vedem nicio perspectivă (luminiţa). Chiar situaţia de la care am pornit în scrierea editorialului este definitorie parcă pentru starea generală de lucruri: intenţia lansării acestui brand este pozitivă, dar realizarea ei este fără fond, fără orizont şi hilară. Pentru a avea succes, cred că o încercare de branding a acestei ţări ar trebui să pornească de la primul grup ţintă: chiar romanii înşişi. Romanii sunt cei care ar trebui rebrenduiți în ochii lor. Şi pentru ăsta nimic nu a fost început – nimeni nu a pornit vreun proiect. Imaginea romanilor în ochii lor trebuie să fie miza primară a oricărui exerciţiu de rebranding. Altfel în continuare totul va fi sortit eşecului. Cel mai clar exemplu al eşecului nostru cronic actual este faptul că Soluţia supravieţuirii romanilor a devenit migraţia. Şi astfel exodul acestora peste hotare (pleacă inevitabil cei cu o imagine negative despre ţara lor, doar aşa pot rezista psihologic, afară”) devine agentul de, promovare” cel mai agresiv din ultimii ani al unei ţări care nu-şi mai poate seduce şi motiva populaţia. Din această cauză cred că, înaintea străinilor, romanii sunt primii, consumatori” ce trebuie ţintiţi şi implicate în proiect. Noi trebuie să fim natural ataşaţi de nişte valori reale ale ţării în care locuim. Şi chiar fiind acum neîncrezători şi total rătăciţi de sine, sau am putea chiar să nu mai fim acum nimic, dacă am avea un proiect realist şi viabil, care să poată fi susţinut de datele pozitive existente în genele noastre, am putea să renaştem şi să devenim ceva, Ne trebuie o idee, un proiect despre noi în care să ajungem să credem şi astfel să acţionăm toţi unitar (sau cu o masă critică). Dar, din nou din păcate, în acest moment, se pare că nu stăm bine nici la introspective, nici la credinţa/încredere, nici la acţiune. Ne-ar trebui măcar voinţa hotărâtă de a impune un astfel de proiect şi să fim, pentru început identificaţi cu ea. O astfel de aspiraţie ar putea fi chiar rea un brand de ţară. Aspiraţia comună la ceva pozitiv poate lua locul orbecăielii actuale. Ar fi un punct de plecare. Apoi am putea prin strădanie să şi devenim ceea ce ne propunem. Pentru că ar trebui mai întâi să ne recunoaştem noi şi apoi să-I facem şi pe alţii să ne recunoască.


Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Da, sunt de acord