Începe şcoala (sau Cum tehnologia ne va schimba viaţa, de vrem sau nu)

Editorial

de Onut Iliescu

O constatare a cercetătorilor din SUA, citită zilele trecute într-o publicaţie americană, mi-a reţinut atenţia: folosind noile tehnologii într-un mod corect şi inteligent putem avea studenţi şi elevi mai buni, mai implicaţi şi mai creativi. Cred că este o constatare valabilă pentru toată lumea, nu doar pentru Statele Unite. Globul întreg se află în această situaţie. Rezultatele şi diferenţele între ţări sunt date până la urmă de viteza de reacţie de adaptare la nou. De altfel, în SUA aproximativ trei sferturi dintre profesori folosesc deja tehnologia (inclusiv smartphone) pentru a motiva studenţii şi elevii să înveţe. Câţi dintre profesorii de la noi s-au gândit oare să implementeze o astfel de metodă la curs? Câţi ar fi de acord de principiu şi apţi tehnologic să o pună în practică? Pare că la noi să nu spui studenţilor să închidă telefonul când intră la curs încă este încurajarea unei blasfemii, iar să îi rogi să îl folosească pentru a răspunde la chestionare sau teste, sau să participe la curs on line/real time, ar putea produce un şoc cultural considerabil. Trebuie să recunosc că nici eu nu mai fac parte dintre cei mai tineri şi dinamici utilizatori ai noilor tehnologii şi, astfel, pot să înţeleg o oarecare lentoare în adoptarea acestora, dar, chiar şi aşa, tot nu pot înţelege blocajul sau refuzul. Admit că uneori să te adaptezi nu este uşor, dar suntem datori acestor copii să îi pregătim pentru lumea în care vor trăi şi vom dori să trăim şi noi. Fiecare profesor şi îndrumător este dator să facă asta cât mai bine posibil. Este poate o misiune grea pentru unii dintre noi, dar nu imposibilă. Este o lume pe care noi le-am pus-o la dispoziţie, fiindu-le antemergători. Trebuie să avem în vedere că ei, aceşti tineri, vor fi până la urmă obligaţi să lucreze cu echipamente din ce în ce mai performante şi astfel mai avansate tehnologic. (Un exemplu actual de la noi - uzina de la Mioveni doreşte să crească nivelul de automatizare în viitor, acesta fiind până acum de doar 10%.) Aşadar anii de studiu ar trebui să asigure, pe lângă aprofundare teoretică fundamentală, şi pregătire şi familiarizare cu tehnologiile cu care vor interacţiona în atingerea obiectivelor profesionale urmărite de absolvent şi ale celor de business urmărite de angajator. Dacă nu profesional, oricum moral ar trebui să ne simţim responsabili, pentru că ei sunt nevoiţi să trăiască într-o lume ale cărei baze, cu o contribuţie mai mică sau mai mare, le-am pus noi. Nu putem să-i abandonăm ridicând din umeri. Tinerii nu fac decât să se adapteze la această lume, cum pot ei, şi, astfel, mai repede decât noi. Nu trebuie condamnaţi pentru asta. Este legea firii. Trebuie doar îndrumaţi şi ajutaţi să supravieţuiască, dezvoltându-se, adaptaţi pentru a putea merge, cu instrumentele timpului lor, mai departe în direcţia corectă.

 

Dacă vi se pare cumva exagerat, parcă pentru a sublinia că lucrurile nu se opresc aici, ci merg înainte fără încetare, în timp ce scriam aceste rânduri am primit o invitaţie la summitul european al Immersive Education Initiative. Organizaţie la care începând cu anul 2005 s-au afiliat instituţii guvernamentale, internaţionale şi companii de prestigiu printre care: United States Department of Education, UNESCO, NASA, The Walt Disney Company, Google, Intel Corporation, Microsoft, Oracle, The Smithsonian Institution, Harvard University, MIT (Massachusetts Institute of Technology), Stanford University. În acest context, alţi termeni cu care va trebui să ne familiarizăm sunt şi: Gamification, Serious Games, Edutainment şi, unii mai cunoscuţi, New and Social Media ce sunt văzuţi ca intensificatori ai interacţiunii între studenţi/elevi, clase, şcoli. Mai multe despre această organizaţie şi „iniţiativa” pe care o păstoreşte puteţi găsi aici http://ImmersiveEducation.org.
Deci, lumea nu stă. Merge. Noi de ce am sta pe loc? Sperăm, la început de an universitar, într-un an ce va ajuta învăţământul să progreseze. Noi, în mod firesc, suntem preocupaţi, în special, de cel tehnic. Nevoia de ingineri, la nivel global, este foarte mare iar, la noi, investiţiile în industria prelucrătoare – motorul economiei româneşti în anii din urmă – justifică această preocupare pentru calitatea învăţământului. Aşadar, de noi depinde, de iniţiativele şi reacţiile noastre la nou, să ne putem înscrie printre câştigătorii unei curse globale cu o miză profundă şi pe termen lung: educaţia.