Țara asta sau țara noastră?

Editorial

de Onut Iliescu

Țara asta sau țara noastră?

La sfârșit de an centenar mă întreb: cum se măsoară patriotismul? Dar de ce să-l măsori? La ce mai folosește el? La ce mai folosește patriotismul într-o lume globalizată, internaționalizată, cu națiuni multinaționalizate, o lume liberă, liberă (vraiște)?

Un rost cred că tot mai are. Mai pragmatic decât pare și mai adânc. Aparent patriotismul activează doar pe nivelul trei al piramidei ui Maslow – nevoia de apartenență. Iar patriotismul încadrează și leagă organic proximitatea de apartenență, leagă corect și dă rost implicării și dăruirii pentru ceilalți. Dă sens, până la urmă, sacrificiului. Și anume celui pentru comunitatea din proximitatea ta. Acesta devine sacrificiu pentru AI TĂI! Nu pentru ALȚII! În lipsa sentimentului de apartenență efortul comunitar nu mai are motivație, energie, sens. Și astfel, nici bunăstarea generată de aceasta nu mai apare, chiar dacă ne-o dorim. Ne va lipsi, deci, acea bunăstare pe care individul nu o poate genera și obține singur. Ai nevoie de ceilalți și ei de tine (!) pentru a o construi împreună. Printr-un sacrificiu comun al comoditățiilor individuale.

Beneficiile materiale individuale sunt în piramida lui Maslow înaintea celor de apartenență. Așadar, după o logică liniară, ele trebuie satisfăcute primele. Dar, după logica socială, nu pot fi satisfăcute fără PATRIOTISM. Obținerea siguranței traiului de zi cu zi (inclusiv cea care ne provine din sistemul de sănătate, educație sau din infrastructură) este motivul pentru care cei mai mulți oamenii își părăsesc țara – deci renunță la APARTENENȚĂ. Fac asta pentru un trai mai bun. Dacă la noi modalitatea indivizilor de a obține beneficii materiale ar fi trecută prin morală și responsabilitate civică (PATRIOTISM) ar genera coeziune și forță comunitară. Astfel, ai genera binele tău, odată cu bine în jurul tău. Asumarea unor principii de conviețuire, valori comune ce merită a fi apărate, uneori chiar cu sacrificii, dă sens unei construcții de acest tip: comunitar, conceptual, până la urmă, nu doar individual, imediat. Asta pentru că ar aduce o bunăstare suplimentară, inaccesibilă altfel individului. Nu doar stomacul ar trebui să dea reflexe de motivare. Așa se întâmplă cu ființele evoluate. Așa s-a întâmplat în țările în care emigrăm.

Deci, să postim puțin. (Oare dacă postim suntem împotriva ordinii economice, a consumerismului - baza economiei moderne? Suntem brusc doar habotnici și idioți?) Postul este o formă de sacrificiu minimal ce ne plasează puțin în afara curentului economic global, dar ne reașează pentru puțin timp în condiția umană. Am impresia că omul modern crede că este prea deștept (evoluat, superior) pentru a mai face orice fel de sacrificii. Nu mai este nevoie. Ca și cum sacrificiile înseamnă doar lipsuri, din inabilitate sau lipsă de calificare. Sacrificiile par carențe. Așa, pur și simplu. Fără nimic spiritual în ele. Doar o ecuație materialistă ce dă cu minus. Totuși există motivații mai profunde pentru sacrificii. Așa s-a întâmplat în trecut în locurile în care oamenii emigrează acum pentru un trai mai bun. Au trecut și prin perioade de sacrificii.

Acum la noi spiritul de sacrificiu, chiar și în cele mai discrete forme ale lui, este inhibat. Verbalizarea lui ajunge să sune spart, fals. Sistemul de valori „moderne” nu cuprinde sacrificiul ca o virtute și îl pune într-o lumină proastă. Este pentru fraieri și looseri. Toți, eludând spiritul de sacrificiu, ne condamnăm totuși la individualism barbar. Decădem, fără remușcări, cu bagaj materialist de justificări, din statutul de ființă umană. Devenim niște cyborgi ghiftuiți. Ne întoarcem, tribali și super tehnologizați, în epoca de piatră.

La sfârșit de an centenar, noi răspundem la întrebarea din titlu „Țara noastră” și ne asumăm în continuare implicarea în evoluția comunității din care facem parte. Nu doar pentru bunăstarea noastră, ci și pentru a comunității. Iar pentru asta nu ocolim sacrificiile. Există o reclamă cu acest slogan: „nu țara trebuie schimbată, ci modul în care o privim” - pentru a putea să ne implicăm, (completez).

La Mulți Ani pentru noi și țara noastră! Un An Nou 2019 în care românii să fie în continuare merituoși cetățeni universali, dar nu și „no land’s men”. La Mulți Ani, România!


Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.


Da, sunt de acord