Editorial

Emoția, la 30 de ani
Editorial

Emoția, la 30 de ani

„Valoarea obiceiurilor pozitive şi costul celor negative devin sesizabile numai când priveşti retrospectiv pe o periodă de timp. O evaluare zilnică este dificilă. Deseori ignorăm micile schimbări pentru că nu par să conteze pe moment.”, un citat din James Clear, „Atomic Habits”.

de Onut Iliescu -

Articole

Total articole: 59

Începe şcoala (sau Cum tehnologia ne va schimba viaţa, de vrem sau nu)

de Onut Iliescu 13 octombrie 2014

Începe şcoala (sau Cum tehnologia ne va schimba viaţa, de vrem sau nu)

O constatare a cercetătorilor din SUA, citită zilele trecute într-o publicaţie americană, mi-a reţinut atenţia: folosind noile tehnologii într-un mod corect şi inteligent putem avea studenţi şi elevi mai buni, mai implicaţi şi mai creativi. Cred că este o constatare valabilă pentru toată lumea, nu doar pentru Statele Unite. Globul întreg se află în această situaţie.
Evoluţie, dar nu de pe azi pe mâine

de Onut Iliescu 1 septembrie 2014

Evoluţie, dar nu de pe azi pe mâine

Pornesc acest editorial de la titlul unui articol recent din Ziarul Financiar. O posibilă concluzie mi s-a părut importantă şi m-am oprit la ea în acest număr, redându-o mai departe. Editorialul va fi scurt, pentru a vă lăsa timp de reflecţie pe această temă interesantă.
Pro dialog sau Cum se construieşte încrederea

de Onut Iliescu 16 iulie 2014

Pro dialog sau Cum se construieşte încrederea

Scriu acest editorial după o participare la o întâlnire care a avut ca obiectiv strângerea colaborării între companiile din industrie şi anumite universităţi, în scopul înlesnirii stagiilor de practică pentru studenţi şi a bunei absorbţii a absolvenţilor.
Lupul singuratic moare de foame

de Onut Iliescu 20 mai 2014

Lupul singuratic moare de foame

Fiecare îşi doreşte binele. Vrem să ne fie bine. Asta ne animă mereu. Vrem să fim stăpâni pe ce ni se întâmplă. În acest sens ne bazăm foarte mult pe noi. Suntem prima resursă pe care o avem la dispoziţie (şi prima pe care o consumăm). Când sunt lucruri simple, ţine. Două mâini, un cap şi o singură voinţă sunt suficiente. Pe măsură ce lucrurile se complică, noi nu ne mai suntem de ajuns. Avem nevoie de ajutor.
PROXIMITATEA  (sau De ce să ne pese?)

de Onut Iliescu 11 martie 2014

PROXIMITATEA (sau De ce să ne pese?)

Am citit de curând o ştire: „Universitatea Harvard anunţă statul român că-şi vinde pădurile.” După ce, cu câţiva ani în urmă, le-a cumpărat, sesizând o fereastră de oportunitate. Este un exemplu la întâmplare. Şi în acest caz, ca şi în altele, investitorul străin, indiferent cine ar fi el, acţionează interesat direct de beneficiul lui.
Orizont 2020 - Azimut 2014

de Onut Iliescu 12 decembrie 2013

Orizont 2020 - Azimut 2014

Vine 2014. A sosit repede şi mi s-a părut că ... nici nu s-a forţat prea tare. Probabil 2013 a fost un an scurt. A trecut mai repede. E posibil ca şi următorii ani să fie iuţi (adică rapizi, sperăm că nu şi la gust). Aceasta pare să fie viteza de parcurs normală pentru ani. Nu îi amendează nimeni, nu le dă nimeni puncte. Şi nici nu se întrevede vreo posibilitate. Totul este să ţinem noi pasul cu ei. Timpul curge cu aceeaşi viteză pentru toţi.
Industrie 4.0

de Onut Iliescu 11 octombrie 2013

Industrie 4.0

,,Industrie 4.0”, „industrie” pentru că vine din germană de data asta, nu din engleză cum ne-am fi aşteptat. Împrumutând o formulă din domeniul in
Calea energiei minime

de Onut Iliescu 2 septembrie 2013

Calea energiei minime

Nu ne obosim să facem ce trebuie. Ce trebuie e greu. E anevoios. În răspărul confortului. Facem ce e uşor. Lucruri uşoare. Mişcări simple. Instinctive. Atât. Şi aşteptăm să ne fie bine. Ca şi cum lucrurile bune s-ar face uşor. Ca şi cum binele este simplu, la îndemână. Iată că până a fi o opţiune conştientă, calea incorectă este adoptată prin pornirea naturală către ce-i mai simplu, fără consecinţe de disconfort imediat, fără recul.
Prezbiţi de mici

de Onut Iliescu 4 iulie 2013

Prezbiţi de mici

Ce ne face pe noi românii să vedem doar bunele la celelalte naţiuni şi numai relele la noi? Ce ne împinge să fim atât de agresiv selectivi în sens pozitiv cu ceilalţi şi în sens negativ cu noi? Ce ne face să fim atât de ocupaţi cu asta? A devenit un tic sufocant. Iar din acest filtru subiectiv ies perpetuu bine ceilalţi şi întotdeauna rău noi. Analiza asta şuie ne înstrăinează continuu de noi.