FabCAD: Antreprenoriat românesc în fabricaţia aditivă

Fabricatie aditiva

de Diana Popescu

FabCAD: Antreprenoriat românesc în fabricaţia aditivă

Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi al unui master în Managementul Inovaţiei la University of Amsterdam, Tiberiu Anghel este actualmente manager al diviziei de fabricaţie aditivă FabCAD a firmei CEES – Central European Energy Services (www.fabcad.ro).

Tiberiu Anghel a avut amabilitatea să răspundă câtorva întrebări pe care i le-am adresat după evenimentul de lansare al 3Doodler din 20 februarie de la Librăria Cărtureşti Verona din Bucureşti, acolo unde se poate vedea permanent la „lucru” şi o imprimantă Replicator 2 de la Makerbot.

FabCAD distribuie în România modele de imprimante 3D ale firmelor: Makerbot, Ultimaker, UP!3D, Robo 3D, Builder, materie primă (filamente) pentru construirea prototipurilor, scanere 3D, dar oferă şi servicii la comandă în domeniul fabricării aditive de piese şi prototipare rapidă.

Îi mulţumesc şi pe această cale d-lui Dan Ilie, cititor al revistei T&T, care mi-a semnalat pentru prima oară activitatea desfăşurată de tânăra, entuziasta şi dinamica echipă a acestei firme.

  Dan Ilie

T&T: Vă rugăm să faceţi o scurtă descriere a procedeului de fabricaţie aditivă şi a maşini­lor pe care le comercializaţi în România. Care este modelul de top pe care firma îl produce?

Tiberiu Anghel: Procedeul de fabricaţie aditivă presupune construcţia unui obiect prin depunerea de material, strat după strat, după schiţa digitală 3D a obiectului. FabCAD foloseşte şi comercializează în România tehnologia FDM, Fused Deposition Modeling, care presupune fabricarea obiectelor prin depunere de filamente de material topit strat după strat.  FabCAD aduce în România unele din cele mai cunoscute branduri de imprimante FDM: Makerbot, vârful de lance din industrie, cu vânzări de 50 de mii de imprimante în 3 ani, UP!Mini, aleasă cea mai fiabilă imprimantă în 2013 şi Builder, o imprimantă recomandată atelierelor şi punctelor de manufacturare. În acelaşi timp, FabCAD este distribuitor exclusiv al primului pix de imprimare 3D, 3Doodler, unul din cele mai inovative produse ale anului 2013.

T&T: Care este cea mai nouă maşină de fabricaţie rapidă lansată pe piaţă de firma al cărei distribuitor sunteţi ?

T.A.: Toate produsele pe care le distribuim sunt vârf de gamă. Cea mai nouă este Replicator Desktop, cel mai nou model de imprimantă 3D al americanilor de la Makerbot.

T&T: De când este prezentă firma dvs. pe piaţa din România şi cum apreciaţi interesul firmelor autohtone pentru fabricaţia aditivă?

T.A.: FabCAD are mai bine de doi ani de experienţă în industria fabricaţiei aditive, dar în forma actuală activitatea noastră a început în august 2013.

Firmele din România, de cele mai multe ori, nu ştiu despre fabricaţia aditivă. Aşadar, cu cât creăm mai mult awareness (conştientizare, sensibilizare) în piaţă, cu atât mai mare şi mai divers va fi interesul. Din păcate asta înseamnă resurse, nu poţi face lucrurile deodată, ci în timp şi atunci interesul creşte treptat. Încet, dar sigur.

T&T: Consideraţi că universităţile tehnice ar putea face mai mult în sprijinirea dezvoltării acestui domeniu şi în România?

T.A.: Am cunoscut foarte mulţi studenţi care şi-au construit singuri imprimante pe tehnologia FDM. Surpriza a venit prin faptul că aceştia provin din centre universitare diferite, au construit maşini inovative, dar nu ştiu unii de ceilalţi. Practic totul a venit la nivel individual. Aş vrea să văd că universităţile tehnice anticipează acest curent şi vin în sprijinul inginerilor sau al viitorilor ingineri pentru a face imprimantele lor viabile economic, prin proiecte comune între universităţi, ori prin platforme de finanţare (acces la investitori, companii mari sau fonduri europene), ori prin ambele.

T&T: Când discutaţi cu potenţialii clienţi, care sunt chestiunile care apar cel mai frecvent în discuţie când vine vorba despre alegerea unui anumit procedeu/maşină de fabricaţie aditivă?

T.A.: De obicei este vorba de scopul şi utilitatea obiectului, cât şi de culorile care pot fi folosite. Cei care vor să achiziţioneze un astfel de produs, trebuie să ţină cont de dimensiunea patului de printare şi de rezoluţia pe axa Z a imprimantei.

T&T: Cum estimaţi că va evolua piaţa în domeniul fabricaţiei aditive în România în următorii ani?

T.A.: Vom vedea o creştere semnificativă, în linie cu evoluţia pieţei internaţionale, atât pentru piaţa de consum, cât şi pentru zonele de nişă, cum ar fi arhitectura, medicina dentară, artele plastice, producţie publicitară şi de film. De asemenea, sper că producţia industrială va adopta într-un ritm mai accelerat tehnologia pentru prototipare rapidă, poate şi impulsionată fiind de fondurile europene (desigur dacă le vor solicita şi le vor primi).

T&T: Credeţi că ne îndreptăm spre o ,,lume printată”, adică o lume în care multe dintre obiectele de care vom fi înconjuraţi vor fi fabricate prin tehnologii aditive? Va avea toată lumea o imprimantă 3D acasă?

T.A.: Aşa cum nu toată lumea are televizor sau imprimantă clasică acasă, nici imprimantele 3D nu vor fi în orice casă. Ceea ce observ după CES 2014, dar şi ca semnal din piaţă, este cererea de imprimante 3D pentru zona food (alimentară), cum sunt cele care folosesc materiale ca zahăr şi ciocolată. Însă acesta este doar începutul, întrucât mâncarea imprimată va deveni o realitate în următorii 2-3 ani. Deja Barillia a scos prima imprimantă 3D pentru paste. Asta înseamnă că tot segmentul B2B va domina piaţa în următorii ani. Totodată, odată cu creşterea numărului de modele 3D disponibile gratis pe internet, va creşte şi numărul celor care cumpără o imprimantă pentru uz casnic. Deocamdată însă, acest segment este susţinut doar de entuziaşti şi de cunoscători.

Ceea ce observ din piaţa locală este o creştere a ratei de adopţie a imprimării 3D în diverse industrii, atât pentru prototipare cât şi pentru producţie de serie limitată. Este un semn foarte clar că piaţa începe să asimi­leze tehnologia şi să îi vadă beneficiile în activitatea pe care o desfăşoară.

Probabil că, în 10 ani, toată lumea va cunoaşte şi va folosi nativ, în mod firesc imprimarea 3D acasă, la birou, la şcoală. Fie că va fi vorba de cadouri personalizate, diverse instrumente, mâncare, haine sau alte obiecte, imprimarea 3D va avea impact asupra tuturor. Dacă anul trecut şi acum doi ani existau îndoieli în privinţa potenţialului şi al aplicabilităţii, astăzi suntem siguri că fabricaţia aditivă are un impact major asupra societăţii.

T&T: Care este în opinia dvs. impactul pe care apariţia maşinilor low-cost, bazate pe proiectul RepRap, l-a avut asupra pieţei şi a producătorilor de maşini industriale pentru fabricaţie aditivă?

T.A.: Aş numi-o revoluţie a evoluţiei. Timp de 20 de ani două companii au deţinut practic întreaga piaţă la preţuri monstruos de mari şi inovaţiile au apărut într-un ritm foarte scăzut. Din aceeaşi cauză piaţa a fost mediocră în această perioadă. Proiectul RepRap a reprezentat un catalizator pentru industria de 3D printing şi, de atunci, evoluţia tehnologiei este fascinantă. Sute de producători de imprimante, zeci de noi tipuri de materiale, zeci de noi tipuri de a folosi imprimantele, sute de mii de modele 3D disponibile online, sute de alte proiecte conexe în domenii precum software, industria materialelor plastice, mecatronică şi medicină. Şi asta de la un singur brevet important. Anul acesta mai expiră două patente, la fel de importante sau mai importante. Aşa că vom fi pregătiţi pentru o avalanşă zilnică de ştiri cu noi oportunităţi de business-uri şi noi inovaţii în domeniu.


Diana Popescu este dr.ing. Universitatea Politehnica din Bucureşti,Facultatea IMST, Departamentul Maşini şi Sisteme de Producţie


 


Accept cookie

Acest site web utilizează module cookie în scopuri funcţionale, de confort şi statistică.

Dacă sunteţi de acord cu această utilizare a modulelor cookie, faceţi clic pe "Da, sunt de acord". Termeni si conditii

Nu sunt de acord Accept doar cookie functional Da, sunt de acord