Aditivarea uleiurilor lubrifiante

Lubrifianti

de Costin Vidrighin

Aditivarea uleiurilor lubrifiante

Orice ulei de lubrifiere modern conţine două componente: un ulei de bază (ce poate fi mineral – adică obţinut prin distilarea petrolului – sau sintetic – obţinut în urma unor reacţii chimice) şi un pachet de aditivi – substanţe chimice menite să îmbunătăţească semnificativ diverse proprietăţi fizico-chimice ale uleiului.

Aditivii reprezintă o componentă vitală a fenomenului de lubrifiere, fără de care niciun motor cu combustie internă nu ar putea funcţiona. Fără ajutorul lor, uleiul s-ar contamina, moleculele sale s-ar rupe sub sarcină şi, ca urmare a temperaturilor înalte, nici protecţia împotriva coroziunii nu ar fi asigurată. La fel de importanţi sunt aditivii şi în uleiurile destinate lubrifierii angrenajelor, lagărelor, ghidajelor sau sistemelor hidraulice.

Aditivii pot fi clasificaţi, în funcţie de rolul pe care îl au în procesul de lubrifiere, după cum urmează:

 

1. Aditivi destinaţi controlului degradării chimice moleculare:aceştia sunt substanţe al căror rol este de a asigura un mediu fizico-chimic cât mai puţin agresiv pentru moleculele uleiului de bază. În funcţie de aportul lor la acest deziderat, ei pot fi:

  • Aditivi pentru creşterea puterii de detergenţă: curăţă sau neutralizează impurităţile ce pot cauza depuneri, gume, slamuri; cel mai des utilizaţi sunt sulfonaţii de magneziu;
  • Inhibitori de coroziune, al căror rol este de a preveni oxidarea părţilor metalice lubrifiate;
  • Antioxidanţi: previn sau încetinesc degradarea moleculelor uleiului de bază datorată temperaturii, contactului cu agenţi oxidanţi (cum ar fi aerul), etc.; frecvent utilizaţi sunt fenolii şi aminele;
  • Inhibitori metalici: au rolul de a preveni efec­tul de catalizator pe care unele suprafeţe metalice lubrifiate îl pot juca în oxidarea moleculelor de ulei.

 

2. Modificatori de vâscozitate:aceştia au rolul de a creşte vâscozitatea uleiului la temperaturi înalte, îmbunătăţind, astfel, indicele de vâscozitate (IV); avantajul utilizării unui ulei relativ „subţire”, aditivat pentru a  avea un indice de vâscozitate ridicat, constă în faptul că acest ulei va fi suficient de fluid la temperaturi scăzute (ex: la pornirea unui motor pe timpul iernii), dar va fi, totodată, suficient de vâscos pentru a proteja părţile lubrifiate la temperaturi înalte, caracteristice regimurilor de funcţionare. Un alt tip – aparte – de modificatori de vâscozitate îl constituie depresanţii punctului de curgere, aditivi ce permit coborârea punctului de curgere a uleiului de bază, înlesnind, astfel, lubrifierea pe timp de iarnă. Deşi există uleiuri sintetice de motor ce, prin proiectare, nu necesită aditivi depresanţi ai punctului de curgere, marea majoritate a uleiurilor multigrad conţin modificatori de vâscozitate.

 

3. Aditivi pentru îmbunătăţirea capacităţii de lubrifiere:

  • Modificatori ai coeficientului de frecare – substanţe ce reduc frecarea dintre părţile (metalice) lubrifiate; cel mai cunoscut exemplu: bisulfura de molibden;
  • Aditivi pentru protecţia la înaltă presiune: previn forfecarea moleculelor de ulei la înaltă presiune pe pelicula de lubrifiant, inhibând contactul direct cu metalul;
  • Aditivi de prevenire a uzurii:permit modificarea forţelor de aderenţă la suprafaţa metalică, favorizând formarea unui microfilm de ulei ce previne uzura; exemple: dialkilfosfaţii sau ditiosulfonaţii de zinc;

 

4.  Aditivi pentru controlul contaminării:

  • Dispersanţii: au rolul de a nu permite particulelor solide sau semisolide să se aglomereze şi să creeze astfel depozite.
  • Antispumanţii: nu permit formarea bulelor de aer, împiedicând fenomene precum cavitaţia pompelor, pitting-ul roţilor dinţate, funcţionarea normală a compresoarelor sau a sculelor pneumatice.

 

Evident, pe lângă principalele tipuri de aditivi menţionate, există numeroase aplicaţii care necesită un pachet de aditivare specific. Acesta este un domeniu de nişă, cu produse speciale şi la preţuri pe măsura nivelului tehnologic necesitat. Există, de asemenea, o piaţă extrem de activă legată de aditivarea after-market a lubrifianţilor.

 

Principala problemă a producerii unui ulei de calitate constă, însă, în formularea acestuia, adică a obţinerii acelui amestec de ulei de bază şi aditivi care să îşi rea­lizeze obiectivul tehnologic în condiţii optime şi care să aibă stabilitatea fizico-chimică necesară unui interval de schimb cât mai lung. ExxonMobil Lubricants & Specialities, cel mai mare producător de lubrifianţi la nivel global, alocă anual un buget de ordinea sutelor de milioane de dolari pentru dezvoltarea unor produse de cea mai înaltă calitate şi cu caracteristici tehnice maximizate. În România, gama de uleiuri Mobil este distribuită de către Lubexpert România – importator şi distribuitor oficial ExxonMobil. Mai multe informaţii pe: www.lubexpert.ro 


Costin Vidrighin este Director Tehnic-Calitate Lubexpert România



Accept cookie

Acest site web utilizează module cookie în scopuri funcţionale, de confort şi statistică.

Dacă sunteţi de acord cu această utilizare a modulelor cookie, faceţi clic pe "Da, sunt de acord". Termeni si conditii

Nu sunt de acord Accept doar cookie functional Da, sunt de acord