Industrie şi învăţământ tehnic în România (II)

Management & Calitate

de Ion Seres

Industrie şi învăţământ tehnic în România (II)

Marea majoritate a ţărilor dezvoltate au o economie puternică datorită faptului că au o industrie performantă. În aceste ţări industria a impus şi dezvoltarea unor oameni pregătiţi în şcoli de meserii, tehnice sau universităţi tehnice. Care este situaţia din România?

 

4. Epoca contemporană (1919-2011)

Această epocă, în funcţie de sistemul politic, se poate împărţi în 3 perioade: perioada regalităţii, a sistemului comunist şi a economiei libere.

 

Foto deschidere: Inceputul industriilor siderurgice ale inginerului Malaxa (1921)

4.1. Perioada 1919-1947

Este perioada regatului consolidat, când desăvârşirea unităţii naţionale era realizată. S-au creat toate condiţiile pentru dezvoltarea economică. Atât industria cât şi învăţământul tehnic românesc s-au maturizat. Spre sfârşitul perioadei, economia a fost afectată de cel de al doilea război mondial şi de trecerea ţării sub influenţa comunismului răsăritean. Atât capitalul românesc cât şi capitalul străin au determinat apariţia a noi fabrici alături de cele existente deja:

  • în 1920 începe, la Câmpia Turzii, să se construiască Uzina ,,Industria Sârmei”, care a intrat în funcţiune în 1922;
  • în 1921, la Bucureşti, inginerul Nicolae Malaxa înfiinţează un atelier pentru repararea materialului rulant;
  • intră în funcţiune ,,Uzina Chimică Făgăraş”, care produce amoniac, bachelită, celuloid, fenoplaste, aminoplaste, etc.;
  • în 1923 intră în funcţiune, la Mediaş, “Fabrica Vitrometan” care produce sticlărie de menaj;
  • în 1924 ia fiinţă Societatea Carboniferă pe acţiuni “Lupeni” pentru exploatarea minelor din Valea Jiului;
  • în 1930, se dă în exploatare o fabrică de celuloză, la Piatra Neamţ, proprietatea fraţilor Schiel;
  • între 1936-1937 se construiesc şi se dau în funcţiune ,,Uzinele Astra” din Braşov (mai târziu Fabrica de autocamioane ,,Steagul Roşu” şi ,,Roman”);
  • în 1937, în paralel cu producţia de locomotive, inginerul Nicolae Malaxa construieşte fabrica de ţevi din oţel fără sudură, aplicând pentru prima dată pe continent procedeul american de laminare ,,Stiefel”;
  • în 1938, la Cluj şi Turda, încep să funcţioneze primele fabrici de porţelan din ţară;
  • la Băicoi este construită şi intră în funcţiune ,,Fabrica de cauciuc” (mai târziu ,,Victoria”);
  • între 1938-1939 se construieşte prima fabrică de mătase artificială din ţara noastră, ,,Viscoza”;
  • în 1939 intră în funcţiune ,,Uzina chimicometalurgică” din Copşa Mică;
  • între 1943-1944 este construită parţial şi dată în funcţiune ,,Uzina Metalurgică” din Colibaşi, lângă Piteşti;
  • în 1944, intră în funcţiune ,,Uzina mecanică constructoare de maşini” din Câmpulung Muscel (viitoarea ARO);
  • în 1947 se înfiinţează ,,Fabrica de placaje şi produse stratificate din lemn”, la Turnu Severin;

 

În această perioadă învăţământul tehnic din ţară se consolidează:

  • în 1920 ,,Şcoala naţională de poduri şi şosele” din Bucureşti se transformă în ,,Şcoala Politehnică”, cu patru secţii: construcţii, electrotehnică, mine, metalurgie şi chimie industrială;
  • în 1924, în cadrul ,,Şcolii Politehnice” din Bucureşti, se înfiinţează secţia de electrocomunicaţii;
  • în 1934, la Iaşi, ia fiinţă ,,Şcoala Politehnică Gh. Asachi”.

 

Figura 2 - Imagine dintr-o fabrica de produs perii de uz casnic, in 1948

 

S-au înfiinţat şi funcţionează multe Şcoli profesionale. În această perioadă se nasc oameni care devin personalităţi ale învăţământului tehnic românesc, care au marcat prin contribuţia lor domeniul ştiinţelor inginereşti ale secolului 20 şi începutul secolului 21:

  • Gheorghe Buzdugan (1919-2008) - inginer, profesor universitar la Institutul Politehnic din Bucureşti. A avut contribuţii deosebite în rezistenţa materialelor şi mecanică;
  • Mihail Renert (1919-1996) - inginer, profesor universitar la Institutul Politehnic din Bucureşti. A avut contribuţii la calculul şi construcţia utilajului chimic şi a maşinilor de prelucrat materiale plastice;
  • Cristofor Simionescu (1920-2007) - inginer chimist, profesor universitar la Iaşi, la Institutul Politehnic. Are contribuţii deosebite în domeniul chimiei produselor macromoleculare sintetice şi în tehnologia celulozei;
  • Edmond Nicolau (1922-1996) - inginer, profesor universitar la Institutul Politehnic din Bucureşti. A avut contribuţii în domeniul ciberneticii, în teoria câmpului electromagnetic şi în domeniul antenelor;
  • Ioan M. Anton (1924) - inginer, profesor universitar la Institutul Politehnic din Timişoara. A efectuat studii şi cercetări în domeniul cavitaţiei şi al maşinilor hidraulice;
  • Ştefan Gheorghiţă (1926-1978) - inginer, profesor universitar la Institutul Politehnic din Bucureşti. A efectuat studii şi cercetări în mecanica fluidelor privind hidrogazodinamica corpurilor poroase;
  • Radu Z. Tudose (1928-2008) - chimist, profesor universitar la Iaşi, la Institutul Politehnic. Şi-a adus contribuţia în studiul fenomenelor şi utilajelor din industria chimică şi a materialelor plastice;
  • Valeriu V. Jinescu (n. 1940) - inginer mecanic, profesor universitar la Institutul Politehnic din Bucureşti. Are contribuţii deosebite în Ştiinţa prelucrării materialelor plastice şi în calculul şi construcţia utilajului chimic.

 

4.2. Perioada 1948-1989

Este abolită monarhia şi regimul comunist pune mâna pe toate pârghiile politice. În această perioadă, sub dictatura partidului comunist se aplică principiile comuniste generale de dezvoltare economică. Dezvoltarea generală a industriei, în multe cazuri mai mult cantitativ decât calitativ, a necesitat dezvoltarea tuturor meseriilor industriale precum şi a ingineriei. A fost necesară dezvoltarea şcolii tehnice româneşti la toate nivelurile.

Toată industria a fost naţionalizată. Fabricile aflate în proprietate privată au fost preluate de stat, în anul 1948, iar altele noi s-au construit. Voi trece în revistă o parte din noile fabrici construite sau transformate:

  • în 1948, ,,Uzina Mecanică Concordia” din Ploieşti devine ,,Întreprinderea de Utilaj Petrolier 1 Mai”; ,,Uzinele Malaxa”, construite între 1923-1927, au devenit ,,Uzinele 23 August”; ,,Uzina franco-română” din Brăila, înfiinţată în 1921, devine ,,Întreprinderea de Utilaj Greu Progresul”; în Bucureşti, prin comasarea unor fabrici vechi, iau naştere ,,Uzinele de maşini agricole Semănătoarea”; la Craiova, se finalizează uzina ,,Electroputere”; intră în funcţiune, la Bucureşti, prima fabrică de radioreceptoare din ţară ,,Radio Popular”, devenită ulterior ,,Electronica”; se înfiinţează, la Cluj, ,,Fabrica de utilaje pentru industria alimentară Tehnofrig”;
  • în 1953, ia fiinţă ,,Fabrica de rulmenţi” din Bârlad şi Uzina ,,Autobuzul” din Bucureşti, care a fabricat mai întâi batoze, iar din 1956 autobuze;
  • în 1955, începe să funcţioneze ,,Combinatul de cauciuc” de la Jilava, de lângă Bucureşti, care produce articole tehnice şi anvelope; intră de asemenea în funcţiune ,,Fabrica de antibiotice” de la Iaşi;
  • în 1956, începe să funcţioneze la Bucureşti ,,Uzina de prelucrare a maselor plastice”, care produce ţevi, folii, produse injectate; Fabrica de tablă din Galaţi, înfiinţată în 1914, se transformă în ,,Uzina Nicolae Cristea”;
  • în 1962, intră în funcţiune ,,Combinatul petrochimic” de la Brazi, care produce polietilenă şi alte substanţe chimice;
  • în 1967, la Bucureşti încep să funcţioneze ,,Uzinele Policolor”, care vor produce lacuri şi vopsele, cerneluri, etc.; se construieşte, de asemenea, ,,Combinatul chimic” din Râmnicu Vâlcea, care produce policlorură de vinil şi alte substanţe chimice, astăzi ,,Oltchim”;
  • în 1969 intră în funcţiune ,,Uzina de utilaj chimic” din Găieşti, ,,Combinatul de fibre sintetice” Iaşi;
  • în 1970 se înfiinţează ,,Întreprinderea de prelucrare a aluminiului” Slatina;
  • în 1972, ia fiinţă la Timişoara, ,,Întreprinderea de aparate electrice de măsurat”;
  • în 1976, se constituie ,,Societatea mixtă Olt Cit” pentru construcţia unor automobile de mic litraj; la Tg.Jiu se înfiinţează ,,Combinatul de articole tehnice din cauciuc”;
  • în 1980, încep să funcţioneze ,,Întreprinderea de traductoare” din Paşcani, ,,Întreprinderea de ţevi” din Zalău;
  • în 1982, intră în funcţiune ,,Combinatul de utilaj greu” din Iaşi;
  • multe alte întreprinderi se construiesc în multe localităţi din ţară, etc.

 

Figura 3 - Cladirea veche a Facultatii de Mecanica a Universitatii Politehnice din Timisoara (foto 2012)

 

Ca urmare a reformării învăţământului, în această perioadă se produc multe transformări şi extinderi:

  • în 1948, din ,,Şcoala Politehnică” din Bucureşti, înfiinţată în 1920, se desprind ,,Institutul Politehnic”, ,,Institutul de Construcţii”, ,,Institutul de petrol şi gaze”, ,,Institutul de Silvicultură” din Braşov, ,,Institutul de mine” din Petroşani; ,,Şcoala Politehnică Gheorghe Asachi” din Iaşi, înfiinţată în 1937, devine ,,Institutul Politehnic Gheorghe Asachi”; ,,Şcoala Politehnică” din Timişoara, înfiinţată în 1920 este transformată în ,,Institutul Politehnic”;
  • în 1951, ia naştere ,,Institutul Politehnic” din Galaţi, specializat în construcţia de nave, în industrie alimentară, piscicultură şi stuficultură;
  • în 1965, se înfiinţează ,,Universitatea din Craiova”, care conţine şi secţii inginereşti: electrotehnică;
  • în 1973, se înfiinţează ,,Universitatea din Braşov” cu secţiile: construcţii de maşini, silvicultură, prelucrarea lemnului, motoare de aviaţie şi tractoare;
  • se extinde învăţământul tehnic cu secţii de subingineri, afiliate centrelor universitare puternice la: Baia Mare, Oradea, Hunedoara, Bacău, Reşiţa, etc;
  • se înfiinţează şcoli profesionale în toată ţara, şcoli medii tehnice pentru formarea tehnicienilor şi apoi licee de specialitate pentru formarea muncitorilor specialişti;
  • se organizează pe lângă liceele de specialitate cursuri pentru formarea maiştrilor.

 

De remarcat că, deşi au fost greutăţi deosebite pentru informare, s-au scris multe cărţi în domeniul tehnic, s-au tradus de asemenea multe cărţi din limba rusă şi, într-o mai mică măsură, din literatura tehnică germană, franceză sau americană.

Prin înfiinţarea ,,Editurii Tehnice”, cartea a ajuns la îndemâna tuturor. S-a scos de sub tipar, pe diferite specialităţi, ,,Manualul inginerului”. În ţară existau institute de cercetare şi proiectare unde se concepeau linii tehnologice, utilaje complexe, tehnologii şi produse care se realizau în fabricile din ţară.

În fabrici activau muncitori, maiştri şi ingineri formaţi în şcolile tehnice din România. Socialismul, cu toate metehnele sale formase un corp de specialişti capabili, în condiţii mai favorabile, să transforme industria. Mulţi dintre specialiştii români fugiţi în străinătate au făcut faţă cu succes condiţiilor din sistemul capitalist.


 Ion Seres este dr. ing., Director General Plastor SA Oradea


 


Accept cookie

Acest site web utilizează module cookie în scopuri funcţionale, de confort şi statistică.

Dacă sunteţi de acord cu această utilizare a modulelor cookie, faceţi clic pe "Da, sunt de acord". Termeni si conditii

Nu sunt de acord Accept doar cookie functional Da, sunt de acord