Cum se alege o maşină-unealtă (I)

Masini-Unelte

de Corneliu Gornic

Cum se alege o maşină-unealtă (I)

Din afirmaţiile unor cercetători britanici (prin anii 1970) a rezultat că, de-abia după cel de Al Doilea Război Mondial, atât lumea politică cât şi cea economică au înţeles că maşinile-unelte sunt „sarea şi piperul” oricărei economii naţionale. Dacă se analizează întreaga dezvoltare industrială/economică a lumii se poate constata cu uşurinţă că au fost naţiuni care au înţeles (chiar înainte de ultimul război mondial) că maşinile-unelte reprezintă o condiţie, un mijloc fără de care nu se pot realiza/materializa nici invenţiile care au asigurat progresul, nici creşterea productivităţii (în toate ramurile de activitate, nu numai în cele economice). Toate acestea au condus la creşterea bunăstării populaţiei ţărilor respective, a creşterii puterii economice şi militare şi la poziţionarea avantajoasă în „concertul mondial de naţiuni”.

Ţări lipsite de resurse naturale semnificative, sau chiar lipsite total de acestea, au dezvoltat industria de maşini-unelte şi multe alte industrii de sprijin (orizontală, prin produse, servicii etc). Aş menţiona doar Germania, Elveţia, Japonia, Taiwan, Republica Coreea, care au rezultate deosebite în domeniu şi, venind cu viteză mare din urmă, China şi India. Din nefericire şi cu urmări din cele mai nefavorabile, România a urmat o cale în sens invers!

În afara tuturor acestor aspecte, maşinile-unelte sunt echipamente cu dublă utilizare: atât în domeniul industriilor civile, cât şi în domeniul militar. Dezvoltarea maşinilor-unelte asigură (dacă sunt de un nivel tehnic ridicat, dacă sunt utilizate raţional etc) independenţa economică şi militară, prestigiu prin capacitatea lor de a realiza orice tip de echipament care să valorifice resursele de care dispune o naţiune.

Produsele industriale sau bunurile de larg consum care înglobează un înalt grad de prelucrare se realizează cu maşini, echipamente, utilaje, scule etc, care au la bază tot maşini-unelte. Maşinile-unelte sunt singurele echipamente realizate de om, care se pot „reproduce pe ele însele”.

Chiar în această parte introductivă mai trebuie să menţionez câteva lucruri:

1Maşina-unealtă modernă este o „uzină”, ea înglobând (lista nu este exhaustivă) structuri (elemente de bazare, portante), sisteme de acţionare (mai multe tipuri) a ansamblurilor mobile, sisteme de rezemare a elementelor mobile (lagăre, ghidaje), sisteme de lubrifiere şi de răcire (a maşinii, a sculelor), scule (aşchietoare, de deformare etc), sisteme de protecţie (a operatorului, a maşinii, a mediului), sisteme de comandă şi de control a comenzilor, sisteme de monito­rizare şi supraveghere etc;

2. Conform unui studiu efectuat de ONU în jurul anului 1990 rezultă că nu se pot realiza maşini-unelte performante decât dacă există industrii de sprijin performante (zeci de tipuri, de la cele din domeniile primare-turnare, forjare, tratamente termice ş.a.,până la echipamente de comandă, software cu diferite destinaţii, pregătirea de personal calificat la toate nivelurile);

3. Constructorii şi utilizatorii de maşini-unelte (ingineri de multe tipuri de specialităţi, operatori, personal de întreţinere, pentru servicii auxiliare etc) trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, printre care:

a. o disciplină tehnologică foarte strictă (demo­craţia se opreşte la intrarea în incinta pro­ductivă);

b. cunoştinţe diverse, temeinice;

c. capacitatea de a lucra în echipă (cu specialităţi diverse);

d. deschidere spre nou, spre inovaţie;

e. capacitatea de a depune efort (intelectual şi fizic), uneori de lungă durată şi cu reacţii rapide;

f. capacitate de a susţine un dialog constructiv, bazat pe argumente;

4. principial, maşinile-unelte pot fi:

a. universale, capabile să prelucreze o varietate foarte mare de tipuri de piese, pe care se realizează tipuri extrem de variate de suprafeţe, cu caracteristici tehnice (precizie dimensională, a formei şi poziţiei relative, rugozitate), care pot varia într-un domeniu destul de larg de valori, care pot prelucra foarte multe tipuri de materiale, utilizând variate scule, dispozitive şi regimuri de prelucrare etc;

 b. speciale, destinate realizării unor produse în serii foarte mari, prin prelucrarea unui singur tip de piesă, într-o gamă restrânsă de dimensiuni şi, uneori, executând, pe toată perioada lor de utilizare, o singură operaţie, cu o singură sculă etc;

5. indiferent de tipul maşinii-unelte, satisfacţia beneficiarului (utilizatorului) şi succesul furnizorului unei maşini-unelte (sau a unui sistem de maşini-unelte) nu pot fi realizate decât dacă ambele părţi le doresc.

Acest lucru nu se poate realiza decât printr-un dialog deschis, la obiect, având ca bază solicitările beneficiarului şi, uneori, necesităţile lui reale;


6problemele de mai sus nu pot fi rezolvate decât dacă personalul implicat în realizarea şi utilizarea maşinilor-unelte beneficiază de structuri educaţionale:

a. care asigură o pregătire teoretică şi practică cu cunoştinţe „la zi”, la toate nivelurile;

b. care asigură actualizarea permanentă a cunoştinţelor (învăţare continuă), în întreaga perioadă de activitate, pentru toate specialităţile etc.

Fără cunoştinţe adecvate, fără o muncă desfăşurată responsabil (în cadrul domeniului specific de activitate), cu dăruire şi pasiune, rezultatele pozitive se vor lăsa mult timp aşteptate sau se poate ajunge la insatisfacţii, la pierderi materiale şi, din nefericire, la accidentarea unor persoane, la degradarea mediului, la deteriorarea echipamentelor şi, nu în cele din urmă, la deteriorarea sau distrugerea imaginii firmei producătoare.

7. în ultima clipă am aflat o ştire provenită din Germania, unde tocmai s-au încheiat două târguri de specialitate (EMO Hannovra - pentru maşini-unelte şi Scweissen &  Schneiden, Essen - pentru sudură şi debitare), considerate ca fiind cele mai mari din lume în sectoarele respective. Furnizorii, producătorii de echipamente si tehnologii au fost foarte plăcut impresionaţi de înalta calitate a cunoştinţelor potenţialilor benefici­ari. Imaginea acestora din urmă şi-o fac ei înşişi, prin cunoştinţele pe care „le pun la bătaie” în relaţiile cu furnizorul. Această imagine va putea influenţa multe aspecte ale „calităţii” maşinii achiziţionate!

Pe parcursul acestui material îndrumător voi încerca să prezint problemele care trebuie studiate, analizate la alegerea unei maşini-unelte şi ordinea de abordare a acestora de către specialiştii firmei care doreşte să achiziţioneze o maşină-unealtă.

Fără a avea pretenţia de a aborda totalitatea problemelor, a detaliilor (esenţiale, uneori), cele ce vor fi prezentate reprezintă o îndelungată experienţă în diverse domenii, aspecte legate de toate fazele, de la dialogul cu beneficiarul şi conceperea maşinii-unelte, până la punerea în funcţiune a acesteia şi atingerea parametrilor contractuali. Orice observaţie, completare nu va face decât să ne îmbogăţească tuturor experienţa şi să ne ferească, pe viitor, să facem aceleaşi tipuri de erori. 


Corneliu Gornic este Director Profex Consult



Corneliu Gornic

Inginer, specialitatea Maşini-Unelte şi Scule, promoţia 1968

Activitate:

- cercetare maşini-unelte din 1968 până în 1992, de la simplu inginer la cercetător ştiinţific principal gr. I şi director ştiinţific, în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Maşini-Unelte (ICPMUA, ICSIT-TITAN, acum SIMTEX);

- marketing, AQ, CTC, proiectare (fostul ARMUS);

- dezvoltare, tehnologii de montaj şi reglaj, încercări şi diagnoză, tehnologii de prelucrare (PROFEX CONSULT)

Accept cookie

Acest site web utilizează module cookie în scopuri funcţionale, de confort şi statistică.

Dacă sunteţi de acord cu această utilizare a modulelor cookie, faceţi clic pe "Da, sunt de acord". Termeni si conditii

Nu sunt de acord Accept doar cookie functional Da, sunt de acord