Forţa de muncă

Masini-Unelte

de Corneliu Gornic

Capitalul cel mai important al companiei îl reprezintă angajații săi, răspândiți în întreaga lume. Găsirea persoanelor competente, care să dezvolte cele mai bune tehnologii, este o problemă foarte dificilă[4]. Conform unor studii, s-a constatat că generațiile de muncitori din industrie (înalt) calificați, de ingineri, de oameni de știință care vin din urmă sunt, ca număr, în declin în multe zone ale Europei. A nu face nimic este o modalitate de a ,,configura" viitorul, dar acest viitor este unul în care alții vor deține controlul destinelor noastre [1]. Cu alte cuvinte, ,,politica struțului" nu este una care să rezolve situația.

Criza forței de muncă de înaltă calificare poate fi rezolvată printr-o serie de măsuri, cum ar fi oferirea de metode de școlarizare mai atractive, asigurarea de locuri de muncă avantajoase, creșterea recrutărilor din străinătate, strângerea legăturilor cu compania și încurajarea unor relații de angajare pe termen lung [2].

În Japonia, în anii sfârșitului secolului XX, odată angajat într-o companie, ieșirea la pensie era din acea companie. Se creau, uneori, angajări ale unor întregi familii. Apăruse așa-zisul sistem paternalist. Din unele informații, lucrurile au evoluat acolo în stilul capitalist european sau american.

În Anglia, la o foarte cunoscută firmă de mașini-unelte extrem de performante (Jones&Shipman), exista o politică de personal foarte interesantă: în perioade de boom (avânt economic) nu angajau personal, iar în perioade de criză nu licențiau personal. Aveau propriile facilități de pregătire a personalului mediu calificat, practica efectuându-se în secțiile firmei.

Pe de altă parte, angajaților li se ofereau cote de participare la capital (acțiuni). Numărul acestora varia în funcție de poziția în ierarhia companiei, iar la funcții egale prioritară era vechimea în companie. Se asigura, asfel, un personal de înaltă calificare, cu o mare constanță în companie, care devenea, astfel, foarte atractivă. Acolo, am constatat ce însemna, de fapt, mult-hulitul (la noi, în acea perioadă) „capitalism popular”! Indiferent care vor fi tipurile fabricilor viitorului, adică fabrici inteligente sau de tipul lean production, sau de oricare alt tip, toate vor avea un numitor comun: fără un personal înalt calificat (de diferite niveluri) și fără un plan de acțiune corespunzător, nu pot porni sau funcționa.

În Germania, guvernul federal finanțează un proiect prin care trebuie rezolvată problema personalului în cadrul inițiativei Industry 4.0. Scopul este de a crea sisteme interconectate, versatile, cu o capacitate de auto-organizare și cu flexibilitate în sisteme cyber-phisical, denumite și CapaflexCy, cu care întreprinderile își pot reglementa capacitățile de producție cu personalul angajat pentru a da un răspuns rapid, orientat spre cerințe, în întreaga companie.

Programul este desfășurat sub egida unui institut de cercetări, care colaborează cu alte institute de cercetare, cu firme și cu experți. „Ceea ce avem în vedere este modul în care tendința spre unicate și necesitatea conștientă a unei producții flexibilizate pot fi realizate fără programe de lucru prelungite și fără personal angajat temporar, ci cu cel existent și cu ajutorul comunicațiilor prin internet”, Ulf KOTTIG [138].

Fiecare membru al echipei (a se înțelege – al firmei) are o contribuție vitală în termeni de abilitate tehnologică, valori umane și un grăunte de îndrăzneală [8].

Formarea, instruirea corespunzătoare, conduce la reducerea timpului de nefuncționare a utilajelor (indiferent de tipul lor, de domeniul de activitate, de gradul de automatizare sau de informatizare, dar efectele negative se amplifică odată cu creșterea nivelului de complexitate al sistemului de producție), la o mai bună înțelegere a problemelor de prelucrare actuale, la reducerea timpului de montare a componentelor și la îmbunătățirea proceselor. Rezultatele prelucrării depind de „disponibilitatea unui personal calificat, însă companiile au posturi pentru care nu găsesc personal de lucru calificat. Aceasta este una din cauzele lacunelor de competențe” [56].

S-a raportat un deficit moderat până la grav de specialiști disponibili. Se estimează un potențial deficit de persoane de înaltă calificare până în anul 2020 de circa 40 milioane.

Producătorii de mașini-unelte din Germania sunt întreprinderi medii, dar sunt cruciale pentru succesul economiei germane și pentru statutul său în lume. Circa 30% din aceste firme au mai puțin de 500 de angajați. Ele operează la nivel global, în calitate de campioni ascunși și lideri tehnologici [76]. Filosofia lor este gândirea pe termen lung. Cuplată cu un înalt nivel de inovare, acești factori garantează succesul comercial de durată.

Criza de mână de lucru calificată este o problemă reală pentru industria de prelucrare a metalelor. Creșterea rapidă a costurilor legate de protecția muncii, de sănătate și de beneficii fac puțin tentantă angajarea de noi persoane de către producători. Aceasta înseamnă că fabricile din industria constructoare de mașini au nevoie de procese flexibile, care a fost unul dintre moti­vele cumpărării de noi mașini. Dar, pe măsură ce mașinile-unelte și accesoriile acestora devin tot mai complexe și producătorul acestora înglo­bează tot mai multe funcții în acestea, operarea lor devine tot mai dificilă. Lipsa tot mai acută de personal calificat va deveni o problemă cronică în viitorul apropiat. Pentru depășirea unor pro­bleme legate de costurile școlarizării pe mașini reale (imobilizarea acestora, consum de energie și materiale, uzura și potențiale avarii etc.) s-au realizat aplicații de școlarizare în realitatea vir­tuală. Ele există, deja, în unele industrii, iar la Universitatea Tehnică din Chemnitz se cer­cetează modalități de utilizare a realității virtuale în activități de școlarizare și de cuplare a echipa­mentelor reale de comandă a mașinilor la modele virtuale. Rezultă, astfel, următoarele aplicații:

a. operarea unei mașini-unelte printr-un controler CNC poate fi învățată fără risc. În același timp, nu se consumă materiale, energie, scule;

b. învățarea programării în comandă nume­rică prin testarea virtuală a noilor programe scrise;

c. pot fi demonstrate noi tehnologii mai inteligibil, deoarece acestea sunt prezentate direct, legate de procesul de prelucrare virtual.

La aceeași universitate, la Catedra de Mașini-unelte și Tehnologii de Deformare se utilizează realitatea virtuală pentru familiarizarea studenți­lor cu principiile funcționale ale mașinilor-unel­te complexe.

Pentru școlarizarea operatorilor pe anumite mașini-unelte sunt necesare, pentru vizualizare, ecrane de proiecție, proiectoare și alte sis­teme de comandă. Aplicațiile pe baza realității virtuale sunt (încă) foarte scumpe, iar crearea acestor modele face foarte necesară existența de spe­cialiști. Personalul de operare poate fi școlarizat și pentru operarea unor mașini-unelte pentru care nu există, încă, un prototip real. Este posibilă modificarea structurii mașinii prin introducerea de noi componente sau prin îndreptarea spre o nouă generație de mașini, cu un efort mult mai mic decât în realitate. În mediul virtual, nu au loc coliziuni, uzuri de scule etc., timpul de școlarizare putând fi redus, cu efecte benefice asupra economiilor. Realitatea virtuală se utilizează și la simulare, și la pregătirea fabricației [138]. Muncitorii calificați trebuie să învețe să ofere soluții fle­xibile unor situații variabile și unor probleme necunoscute. Competența presupune capacitatea de a face față unor activități complexe. Materialul pentru școlarizare trebuie să includă întregul conținut important pentru acea calificare și pentru procesele implicate, iar cei școlarizați trebuie să fie pregătiți pentru o internaționalizare continuă. Cunoașterea mai multor limbi străine și capacitatea înțelegerii interculturale (acceptarea diversității) devin o necesitate și pentru muncitorii calificați. Am fost, deja, confruntat cu multe asemenea probleme în activități diverse legate de mașini-unelte în diferite țări unde au fost livrate produse românești. O mare problemă o ridică pregătirea „antrenorilor” (educatorilor) viitoarelor generații.

Ținând cont de tipul, de viteza schimbărilor (inclusiv tehnice), expresia „pe asta, o știu per­fect” este de domeniul trecutului. Ca o consecin­ță, calificările, cunoștințele trebuie împrospătate cu regularitate. Activitățile zilnice de rutină vor deveni tot mai rare. Scopul școlarizării include optimizarea calificării, integrarea în rețea și accesul la inovațiile tehnice din firmă/dome­niu. Perfecționarea sistemelor și a metodelor de comunicare dintre companii și sistemele de pregătire este destinată ușurării învățării, predării și elaborării materialelor informative legate de practică.

Spre deosebire de predarea unor cunoștințe teoretice (utile), predarea și asimilarea unor cunoștințe tehnologice presupun existența unor echipamente specializate (prelucrare prin așchie­re, sudare etc.), care sunt scumpe și în continuă evoluție. În SUA, s-au creat centre de pregătire pentru tineri absolvenți ai claselor 8-10, pe baza unor teste de aptitudini, de înclinații. În perioada de școlarizare, ucenicul va trebui să realizeze, pe bază contractuală, diferite piese, iar valoarea lor poate fi un aport la actualizarea dotărilor hard- și software ale centrului de școlarizare. Întregul proces de pregătire este supravegheat și îndru­mat de instructori calificați. În funcție de rezul­tatele obținute, viitorii operatori pot beneficia, la terminarea procesului de formare, de sume în folosul propriu. Dăruirea instructorilor este tota­lă, scopul ultim fiind respectarea obligațiilor atât față de ucenici, cât și față de beneficiari.

Evoluția demografică și restrângerea inte­resului tineretului față de carierele din domenii ale tehnicii a forțat industria constructoare de mașini din Germania să adopte măsuri anticipa­tive (încă din anul 2009), când a fost înființată propria fundație pentru tineret, pentru luarea unor măsuri eficiente în domeniu, cum este cea descrisă în continuare.

VDW Nachwuchsstiftung (Youth Recruitment and Training Foundation – Fundaţia pentru Recrutarea şi Școlarizarea Tineretului) a adus ceva special la EMO Hannovra 2013. La standul realizat sub deviza „Mechanical Engineer – a Job with Power sau A Powerful Job ), tinerii au putut construi zilnic un automobil de curse de tip Formula 1, ceea ce le-a permis să vină în contact cu aspectele tehnice ale producţiei din întregul lanţ de procese implicate, începând cu documentaţia de execuţie (desene) şi conti­nuând cu fabricarea, prelucrarea şi asamblarea. Împreună cu firme de frunte angajate în teh­nologii de fabricaţie, participanţii au petrecut circa patru ore zilnic lucrând la un automobil de curse. Întregul efort a meritat osteneala: la sfâr­şitul fiecărei zile, fiecare participant putea să-şi ia acasă bolidul finisat şi, în plus, zilnic a avut loc o tragere la sorţi pentru şcolarizare la locul de muncă. Locurile de şcolarizare erau asigurate de partenerii VDW Nachwuchsstiftung (DMG/Mori Seiki, Heidenhain, Trumpf, Siemens şi Weiler).

VDW Nachwuchsstiftung a invitat 6.000 de elevi şi 2.000 de instructori şi pedagogi din şcolile profesionale la EMO Hannovra 2013. Au fost expuse ultimele tehnologii, pentru a oferi o experienţă la îndemână. La numeroase stan­duri, tinerii au putut învăţa mai multe despre tehnologiile de producţie şi să le experimenteze în realitate.

Instruiţii şi instructorii au avut discuţii privind modul în care se pot situa pe scara ierarhică şi cu privire la experienţele pe care le pot avea în cele mai interesante sectoare ale construcţiei de maşini.

Spectrul larg de informaţii oferite a fost completat prin convorbiri şi prin platforme de discuţii pentru instructori şi profesori, având tematici în jurul problemelor de tip tehnologia CAD/ CAM în mediile de şcolarizare, învăţământ prin medii de comunicare (e-learning), certificarea şcolilor profesionale pentru asigurarea calităţii şcolarizării oferite şi multe, multe altele. Au fost prezentate noi documente pentru certificarea instructorilor şi a profesorilor, noi documente pentru învăţare şi predare pentru instruire academică şi în cadrul companiilor. Pentru prima oară, platforma de cunoştinţe şi comunicaţii WICOM a fost demonstrată pe viu la târg: şcolarizarea prin reţele de comunicaţii specifice CNC, combinată cu numeroase particularităţi din mediile speciale pentru cooperarea în vederea îmbunătăţirii şcolarizării locale.

„Expoziţia specială pentru tineret rezumă, în repetate rânduri, entuziasmul pentru tehnologie. De peste zece ani, deja, am transferat acest concept în domeniu, în principal la târgurile comerciale organizate de către VDW. Aceasta a fost bine primită. Peste 90.000 de elevi ne-au vizitat, deja, împreună cu profesorii specializaţi” declară Peter BOLE, Director VDW Nachwuchsstiftung.

La ora actuală, VDW Nachwuchsstiftung lucrează la diseminarea iniţiativei în întregul spaţiu al Uniunii Europene, ca prim pas fiind traducerea materialelor, a procedurilor în limba engleză [138].

În continuare, voi prezenta câteva probleme care au o arie de acoperire nu numai în România, ci și în alte țări europene (probabil că și pe alte meleaguri). Unele dintre aceste considerente sunt preluate din [48]. Trebuie cultivată practica dialogului, indiferent de subiect sau de partenerul de discuție. Trebuie să existe responsabilitate atât față de ideile avansate, cât și față de faptele proprii. Autorul citat, ORTEGA y GASET, a introdus noțiunea de „om masă”, caracterizat, printre altele (indiferent de nivelul de pregătire), de faptul că acesta se considera singurul stăpân al vieții sale, fără a simți nevoia să apeleze la alții.

Omul superior, de elită, se caracterizează prin necesitatea interioară de a recurge la o regulă, care-i este exterioară și, în același timp, superioară lui și în slujba căreia se pune de bunăvoie. Bogăția sau sărăcia unei culturi se măsoară prin gradul mai mare sau mai mic al preciziei normelor. Omul de elită cere mult mai mult de la sine, pe când cel de rând se mulțumește cu ceea ce este și este încântat de sine însuși.

Se oferă și două diferențe din punct de vedere intelectual:

  • un om aparține masei atunci când, aflându- se în fața unei probleme oarecare, se mulțumește gândindu-se, pur și simplu, la tot ce-i trece prin minte;
  • un om de elită se ferește de ceea ce îi oferă spiritul fără un efort prealabil și acceptă ca fiind demn de el doar ceea ce consideră că-i este superior și cere un nou efort de înțelegere.

Pe de altă parte, cine vrea să aibă idei trebuie să fie, mai întâi, dispus să vrea adevărul și să accepte regulile jocului impuse de acesta. A avea o idee înseamnă că există și argumentele necesare, o lume de adevăruri inteligibile. Nu se poate vorbi despre idei și despre opinii dacă nu se admite o instanță care să le regleze, o serie de norme la care se apelează într-o dispută.

Aceste norme sunt principiile culturii și nu există cultură acolo unde nu există respect pentru anumite baze intelectuale la care se face referință într-o dispută. Forma cea mai elevată a relațiilor umane este dialogul, în care se uzează de arma argumentelor.

„Omul masă” s-ar simți pierdut dacă ar accepta discuția și, instinctiv, respinge obligația de a respecta instanța superioară care se află în afara lui. Un tip de om care nu vrea să dea explicații și nici nu vrea măcar să aibă dreptate, ci care pur și simplu se arată hotărât să-și impună opiniile, care... vrea să aibă dreptul de a nu avea dreptate... este cea mai evidentă manifestare a noului om al maselor, care s-a decis să conducă societatea fără a fi în stare s-o facă.

Transpunerea acestor situații, caracteristici în domeniul științei, în care apare specializarea tot mai îngustă, a condus la restrângerea câmpului de activitate intelectuală. Acest fapt duce la pierderea contactului cu alte domenii ale științei (valabil și pentru tehnică). Se ajunge la situația absurdă, după opinia mea, în care cultura generală și alte domenii care nu-l interesează rămân în afara domeniului de interes al omului de știință, el proclamând ca diletantism curiozitatea manifestată pentru știință, în ansamblu. Se ajunge la partajarea științei în domenii înguste, fiecare ignorându-le pe celelalte. Specialistul se apropie, astfel, de butada conform căreia „specialistul este cel care știe totul despre nimic”!

Așa cum s-a întâmplat în Renaștere (și a continuat mult timp după aceea), știința are nevoie de o muncă de reconstruire, care cere un efort de unificare, tot mai dificil, care complică zone tot mai vaste ale cunoașterii globale.

În ceea ce privește societatea românească, cei care conduc, la diverse niveluri și în diferite domenii, ar avea multe lucruri la care să reflecteze pentru a ne (re)găsi locul în concertul de națiuni. O întrebare dureroasă nu numai pentru mine este: au instrumentele, capacitățile de a duce la bun sfârșit o astfel de sarcină? Având în vedere perioada de după 1990, răspunsul de până acum este NU!!!


Bibliografie

1. WEGENER, Konrad –To sleep is to sin; Swiss Quality Production; 2013

2. HOBOHM, Michel – A damper on expectations; Swiss Quality Production; 2013

3. VALNION, D. Bernhard – Reconsidering value chains; Economic Engineering, 5/2013

4. PECH, Michel – Horn, l'ambition technologique; Machine Production,  no.963, 30 août 2013

5. PECH, Michel – Le lycée du Mont-Blanc parie sur la mécanique; Machine Production, no.363, 30 août 2013

6. WÜRZBERGER, Karl - L'EMO sous le signe de la production intelligente; Machine Production, no.363, 30 août 2013


Corneliu Gornic este Președinte PROFEX Centru de Dezvoltare Tehnologică


 


Corneliu Gornic

Inginer, specialitatea Maşini-Unelte şi Scule, promoţia 1968

Activitate:

- cercetare maşini-unelte din 1968 până în 1992, de la simplu inginer la cercetător ştiinţific principal gr. I şi director ştiinţific, în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Maşini-Unelte (ICPMUA, ICSIT-TITAN, acum SIMTEX);

- marketing, AQ, CTC, proiectare (fostul ARMUS);

- dezvoltare, tehnologii de montaj şi reglaj, încercări şi diagnoză, tehnologii de prelucrare (PROFEX CONSULT)

Accept cookie

Acest site web utilizează module cookie în scopuri funcţionale, de confort şi statistică.

Dacă sunteţi de acord cu această utilizare a modulelor cookie, faceţi clic pe "Da, sunt de acord". Termeni si conditii

Nu sunt de acord Accept doar cookie functional Da, sunt de acord