Model de dezvoltare a afacerii prin inovare (VI) SR 13547-4:2012 - Partea a 4-a: Evaluarea capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării

Strategii

de Radu Grosu , Pyerina Carmen Ghituleasa , Marin Andreica , Iustin Ivlev , Ioan Pirna , Gheorghe Titescu , Daniela Bucur , Daniel Cosnita , Catalin Nae

Model de dezvoltare a afacerii prin inovare (VI) SR 13547-4:2012 - Partea a 4-a: Evaluarea capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării

Partea a 4-a a standardului prezintă o metodologie sistematică de evaluare a capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării unei organizaţii, în scopul creşterii competitivităţii acesteia. Metodele de evaluare recomandate în acest standard se pot aplica oricărui tip de organizaţie.

Obiectivul standardului SR 13547-4:2012 îl reprezintă elaborarea unui ghid pentru implementarea unui proces continuu de evaluare a capabilităţii de inovare şi a performanţelor managementului inovării unei organizaţii, în timp şi în comparaţie cu alte organizaţii. Pentru organizaţii, această evaluare conduce la identificarea de politici, strategii şi acţiuni de inovare, având ca scop creşterea competitivităţii lor pe piaţă.

Acest standard are ca punct de plecare autoevaluarea bazată pe o abordare holistică.  Ţinând seama de diferitele cerinţe şi niveluri de maturitate ale unei organizaţii, standardul prezintă două metodologii complementare şi anume:

  • evaluarea capabilităţii de inovare;
  • evaluarea performanţei managementului inovării.

 

Ambele metodologii se bazează pe utilizarea indicatorilor pentru factorii critici de succes care furnizează informaţii despre punctele tari şi slabe ale unei organizaţii.

 

Evaluarea capabilităţii de inovare

Pentru a identifica zonele cu potenţial de îmbunătăţire a capabilităţii de inovare, organizaţia trebuie să evalueze domeniile cu impact asupra inovării.

Se recomandă ca organizaţia să evalueze cel puţin următoarele domenii cu impact critic asupra inovării:

  • Cultura inovării;
  • Strategie;
  • Competenţă şi cunoştinţe;
  • Tehnologie;
  • Produs/ serviciu;
  • Proces;
  • Structură şi reţea;
  • Piaţă;
  • Managementul proiectului de inovare.

 

Standardul cuprinde o descriere a celor nouă domenii, factorii critici pentru succes aferenţi fiecărui domeniu, precum şi indicatorii ce trebuie analizaţi pentru determinarea capabilităţii de inovare a organizaţiei pe domenii.

O stare a capabilităţii de inovare poate fi caracterizată prin punctajul obţinut la evaluarea indicatorilor stabiliţi pentru fiecare domeniu. Punctajul fiecărui domeniu, determinat prin măsurarea indicatorilor, este supus influenţei unor factori interni sau externi.

Standardul cuprinde factorii de influenţă critici pentru succesul iniţiativelor de inovare pentru fiecare din aceste domenii. Factorii luaţi în considerare pentru succesul iniţiativei de inovare pot fi consideraţi critici în măsura în care oricare dintre aceştia pot conduce la eşecul iniţiativei de inovare, fie sub aspect economic, fie tehnologic. În funcţie de specificul activităţii organizaţiei sau al iniţiativei de inovare pot fi luaţi în considerare şi alţi factori. Organizaţia trebuie să se asigure că aceşti factori sunt monitorizaţi permanent şi trebuie să stabilească o procedură clară pentru menţinerea sub control a riscurilor induse de aceşti factori asupra succesului iniţiativelor de inovare.

În vederea colectării de date şi informaţii necesare evaluării capabilităţii de inovare, organizaţia trebuie să identifice şi să aplice metode de investigare specifice, adecvate domeniului de activitate, capabile să ofere rezultate relevante faţă de domeniul investigat.

Instrumentele folosite în aplicarea metodelor de investigare trebuie să fie operaţionale, adecvate şi calibrate în funcţie de specificul activităţii organizaţiei, domeniului în care sunt folosite şi intervalului în care variază mărimile investigate.

Organizaţia trebuie să stabilească şi să documenteze modul în care evaluează adecvarea metodelor şi instrumentelor folosite, în vederea îmbunătăţirii lor continue şi creşterii relevanţei, preciziei şi acurateţei rezultatelor.

Cele mai utilizate şi eficiente metode utilizate pentru procesul de evaluare a capabilităţii de inovare sunt: metoda directă (interviuri, grupuri de dezbatere), analiza SWOT, metoda benchmarking, ancheta statistică, auditul de inovare (exami­narea documentelor, analiza deciziilor manageriale) etc.

Evaluarea capabilităţii de inovare poate avea caracter periodic sau continuu, în funcţie de strategia organizaţiei privind managementul inovării.

Evaluarea capabilităţii de inovare a organizaţiei este un proces care trebuie să respecte următoarele principii: obiectivitate, independenţă, acurateţe şi precizie, proces metodic şi sistematic, confidenţialitate şi să fie orientat spre îmbunătăţire. Se recomandă ca organizaţia să stabilească şi să documenteze modul în care planifică, desfăşoară, controlează şi îmbunătăţeşte procesul de evaluare a capabilităţii de inovare.

 

Evaluarea performanţei managementului inovării 

Performanţa managementului inovării se defineşte în raport cu gradul de realizare a obiectivelor specifice proceselor de inovare la nivelul unei organizaţii, în conformitate cu politica şi strategia de inovare a acesteia.

Pentru evaluarea performanţei managementului ino­vării se recomandă ca organizaţia să evalueze următoarele domenii de impact:

  • Cultura organizaţională;
  • Managementul resurselor pentru inovare;
  • Valorificarea rezultatelor inovării;
  • Managementul inovării.

 

Performanţa managementului inovării este determinată de punctajul obţinut la evaluarea indicatorilor stabiliţi pentru fiecare factor critic pentru succes din domeniul analizat.

Organizaţia trebuie să asigure monitorizarea cores­pun­zătoare a factorilor critici pentru succes în scopul:

  • evaluării performanţei managementului inovării;
  • identificării potenţialului de îmbunătăţire a managementului inovării;
  • efectuării unei comparaţii relative cu alte or­ga­nizaţii supuse procesului de evaluare.

 

Rezultatul evaluării pentru fiecare domeniu, calculat pe baza rezultatului la nivelul fiecărui factor critic pentru succes, este consolidat prin definirea unei valori globale ce caracterizează performanţa managementului inovării la nivelul unei organizaţii.

Evaluarea performanţei managementului se poate rea­liza periodic. Metodologia de evaluare stabileşte modul de calcul pentru indicatorii ce caracterizează factorii critici pentru succes şi are la bază un chestionar. Organizaţia supusă evaluării este solicitată să delege o persoană calificată care să răspundă la întrebările chestionarului, în conformitate cu normele şi procedurile interne în vigoare.

Evaluarea poate fi iniţiată la cererea organizaţiei (şi/sau în alte condiţii) şi are la bază un protocol încheiat între organizaţie şi un expert evaluator. Acest protocol trebuie să specifice scopul evaluării, modalitatea de evaluare agreată (chestionar), persoana desemnată să răspundă în numele organizaţiei la chestionar, modul de transmitere a rezultatului evaluării şi orice alte elemente care să asigure nivelul de calitate a procesului de evaluare şi elementele de confidenţialitate impuse de politica şi strategia organizaţiei.

Pentru a putea răspunde obiectiv la întrebările din chestionar, persoana desemnată trebuie să fie familiarizată cu:

  • politica şi strategia de dezvoltare a organizaţiei;
  • politica şi strategia de inovare;
  • politica şi sistemul de calitate;
  • politica şi structura de personal la nivelul organizaţiei;
  • portofoliul de brevete şi alte drepturi ale proprietăţii intelectuale;
  • portofoliul de clienţi şi comenzi;
  • alte informaţii relevante la nivelul managementului organizaţiei.

 

Indicatorii de performanţă din cadrul chestionarului se cuantifică pe baza explicaţiilor specifice fiecărei întrebări. Persoana care răspunde la chestionar trebuie să aplice indicaţiile şi să cuantifice în mod obiectiv răspunsul.

 

Intervalul de timp de la data începerii procedurii de evaluare şi răspunsul la chestionar trebuie să fie suficient de mic pentru ca rezultatele activităţii curente la nivelul organizaţiei să nu modifice semnificativ parametrii evaluaţi. Calculul punctajului pe baza chestionarului şi evaluarea finală se fac de către evaluator, cu participarea reprezentantului organizaţiei evaluate.

 

Beneficiile organizaţiei prin evaluarea ca­pa­bilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării sunt următoarele:

1prezentarea evaluării capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării, printr-un punctaj numeric cumulat, care este uşor de perceput şi de utilizat;

2. definirea unui ansamblu al celor mai importanţi factori critici pentru succes şi indicatori cu impact major asupra capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării;

3. posibilitatea de comparare a capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării ale unei organizaţii în timp sau între organizaţii cu acelaşi obiect de activitate;

4. transparenţă referitoare la identificarea şi posibilitatea de analiză a punctelor tari şi a punctelor slabe ale capabilităţii de inovare şi ale performanţei managementului inovării; schimbările punctajelor după o perioadă de timp dau informaţii despre dezvoltarea generală a capabilităţii de inovare, atât pentru întreaga organizaţie, cât şi pentru anumite echipe ale acesteia;

5. îmbunătăţirea comunicării interne şi posibilitatea utilizării rezultatelor în relaţia cu terţe părţi cum ar fi: clienţi, parteneri, investitori sau mijloace de informare în masă; obţinerea rezultatelor detaliate permite să se demonstreze performanţa managementului inovării şi potenţialul inovării sustenabile;

6. posibilitatea de analiză benchmarking (evaluarea prin comparare) în raport cu puncte de referinţă interne sau cu puncte de referinţă de la alte organizaţii (în cazul în care datele sunt disponibile). O evaluare descriptivă a performanţelor prin comparare cu alte organizaţii furnizează un tablou clar asupra poziţiei competitive. 


Autori: Pyerina Carmen GHIŢULEASA, Director general, INCD Textile – Pielărie, Bucureşti; Daniela BUCUR, Director ITA TEXCONF, INCD Textile – Pielărie, Bucureşti; Iustin IVLEV, Director, ACTA Consulting and Audit , Bucureşti; Cătălin NAE, Director general, INCAS, Bucureşti; Ioan PIRNĂ, Director general INMA, Bucureşti; Gheorghe TIŢESCU, Director ITA, ICSI Râmnicu Vâlcea; Daniel Coşniţă, Preşedinte, Asociaţia Clusterelor din România; Marin Andreica, Profesor, Academia de Studii Economice, Bucureşti; Radu Grosu, Secretar ştiinţific, Tehnopolis, Iaşi



Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Da, sunt de acord