Un nou standard românesc. ,,Model de dezvoltare a afacerii prin inovare” (III). SR 13547:2012- Partea 1: Managementul inovării

Strategii

de Miorita Ungureanu , Ionel Popa

Un nou standard românesc. ,,Model de dezvoltare a afacerii prin inovare” (III). SR 13547:2012- Partea 1: Managementul inovării

Episodul II al acestui serial a subliniat importanţa inovării ca factor determinant al succesului pe piaţa concurenţială. Rezultatul procesului de inovare poate fi un produs, un procedeu, un serviciu, o nouă metodă de marketing, de organizare sau de prezentare. Managementul inovaţiei face parte din managementul general al unei organizaţii. SR 13547:2012 - Partea 1: Managementul inovării, analizează procesul de inovare în complexitatea sa.

 

Introducere

Interesul pentru inovare, cercetare şi dezvoltare este generat de multitudinea de schimbări produse în economie şi în sfera socialului.

 

Inovarea poate apărea în toate sectoarele unei organizaţii, de-a lungul lanţului de valori şi în toate etapele ciclului de viaţă al produsului sau serviciului.

 

Managementul inovării oferă organizaţiilor capa­citatea de a recunoaşte apariţia unor tehnologii noi, neaplicate în sectorul lor, a căror asimilare şi dezvoltare ulterioară oferă posibilitatea de a le îmbunătăţi competitivitatea.

 

Importanţa inovării este legată de supravieţuire, exprimată uneori ca fiind singura strategie posibilă de dezvoltare.

 

Implementarea unui sistem de management al inovării oferă următoarele avantaje:

  • promovarea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI);
  • furnizarea de îndrumări pentru organizarea eficientă şi managementul CDI;
  • asigurarea că nu se pierde nicio activitate care poate genera tehnologii şi brevete în cadrul organizaţiei;
  • promovarea CDI ca factor de diferenţiere a competitivităţii şi luarea în considerare a acesteia în schemele de reputaţie ale organizaţiei.

 

Managementul şi strategia corespunzătoare sunt factori cheie, deoarece determină promovarea receptivităţii adoptării practicilor şi tehnologiilor îmbunătăţite.

 

Firmele inovatoare au următoarele caracteristici care pot fi grupate în două mari categorii de abilităţi:

 

  • abilităţi strategice (viziune pe termen lung, abi­litatea de a identifica şi chiar de a anticipa tendinţele pieţei, dorinţa de a colecta, procesa şi asimila informaţiile tehnologice şi economice) şi
  • abilităţi organizaţionale (experienţă în ceea ce priveşte managementul riscului, cooperarea internă între departamentele operaţionale şi cooperarea externă cu cercetători, consultanţi, clienţi şi furni­zori, implicarea întregii firme în procesul de schimbare şi investirea în resursele umane).

 

Necesitatea inovării

Suntem în mileniul trei, mileniul dezvoltării inteligenţei intuitive. Orice om şi orice grup uman are în structura sa internă o lege de evoluţie. Aşa a fost făcută lumea. Există nişte legi naturale care se aplică în mod automat, fie că vrem sau nu vrem, fie că ştim sau nu ştim despre ele. Una dintre aceste legi afirmă că totul evoluează, că totul se transformă continuu, că fiecare entitate trece printr-un număr infinit de inovări, din toate punctele de vedere. Este bine să conştientizăm că avem datoria de a înnoi, de a inova. Fără inovare continuă, viaţa nu ar exista. Viaţa, în toată complexitatea sa, este un proces de inovare.

 

A stabili lucrurile cu adevărat prioritare e o chestiune ce ţine de însăşi esenţa vieţii. Problema nu este de a alege între „bine” şi „rău”, ci între „bine” şi „mai bine”. Adeseori binele este duşmanul mai binelui. Dacă înţelegem deopotrivă nevoile reale şi capacitatea noastră de a le rezolva, ne putem pune în situaţia de a obţine „mai binele” pentru noi şi pentru cei apropiaţi nouă.

 

Structura standardului

Acest standard abordează aspecte legate de strategia managerială, utilă pentru managerii de inovare care urmează să stabilească ce anume dintr-o invenţie sau dintr-o inovaţie poate fi transferată la o organizaţie care urmează să profite cel mai mult de pe urma acestora.

 

Standardul Managementul inovării cuprinde ur­mă­toarele capitole mari:

  1. Domeniu de aplicare;
  2. Referinţe normative;
  3. Termeni şi definiţii;
  4. Cerinţe pentru managementul inovării într-o organizaţie: Cadru organizaţional (Strategia de inovare a organizaţiei, Identificarea de către organizaţie a părţilor interesate în procesul de inovare), Conducerea procesului de inovare şi angajament, Cultura inovării, Colaborare, Organizare şi responsabilităţi, Modele de inovare;
  5. Managementul procesului de inovare: Proces de inovare (Managementul ideilor, Dezvoltarea proiectului de inovare, Protecţie şi exploatare a rezultatelor inovării, Lansare pe piaţă, Rezultatele procesului de inovare), Evaluarea procesului de inovare (Analiza procesului de inovare şi a rezultatelor acestuia, Impactul procesului de inovare, Asigurarea continuităţii procesului de inovare);
  6. Instrumente care stimulează managementul inovării: Managementul resurselor umane, Managementul inteligenţei strategice, Managementul colaborării, Managementul creativităţii, Gândirea inovativă, Managementul proprietăţii intelectuale;
  7. Anexe: Anexa A - Modele aplicabile în procesul de inovare (A1 - Modelul Van de Ven, A2 - Modelul tip spirală, A3 - Modelul elicei triple, A4 - Modelul interactiv, A5 - Modelul liniar, A6 - Modelului inovativ de tip ciorchine (Cluster));
  8. Anexa B - Evaluarea şi selecţia ideilor inovatoare;

 

Standardul furnizează principii şi linii directoare pentru implementarea şi menţinerea unui management al inovării într-o organizaţie.

 

Prevederile din acest standard se referă la elaborarea strategiei de inovare, la identificarea părţilor interesate în procesul de inovare şi a responsabilităţilor privind managementul inovării, la promovarea culturii inovării, la identificarea şi studiul influenţei factorilor determinanţi din procesul de inovare, la fazele şi etapele procesului de inovare, la evaluarea rezultatelor procesului de inovare şi la descrierea principalelor instrumente care favorizează managementul inovării.

 

Aplicarea managementului inovării oferă organizaţiei următoarele avantaje:

  • să devină competitivă, să obţină şi să păstreze o poziţie mai bună pe piaţă;
  • să facă faţă modificărilor frecvente ale cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor;
  • să profite de inteligenţa colectivă din organizaţie;
  • să încurajeze colaborarea;
  • să faciliteze evaluarea şi îmbunătăţirea performanţelor managementului inovării.

 

O schemă generală, de concepţie a managementului inovării, ca parte a managementului general al organizaţiei, este prezentată în figura 1.

 

 Figura 1

 

În prima parte a standardului sunt fundamentate o serie de definiţii ale termenilor uzuali referitori la inovare, dintre care menţionăm: inovarea,  tipuri de inovare, inovaţie, managementul procesului de inovare, manager de inovare, cultura inovării, produs nou, strategie de inovare etc.

 

Procesul de inovare  diferă în funcţie de tipul, dimensiunea şi gradul de dezvoltare al organizaţiei. Activităţile aferente procesului de inovare, trebuie să fie determinate, adaptate la dimensiunea, structura şi caracteristicile specifice organizaţiei. Performanţa procesului inovare poate fi evaluată prin: rata profitului, rata rentabilităţii, rata de creştere a numărului de angajaţi etc.

 

Concluzii

Considerăm ca fiind binevenită elaborarea acestui standard, în premieră la noi în ţară şi sperăm să constituie un instrument de lucru util pentru organizaţiile româneşti astfel încât să reuşească să se dezvolte prin inovare.

 

Pentru ca inovarea să aibă succes, este necesară crearea unui climat favorabil pentru inovare, pentru creativitate, în cadrul organizaţiilor. Creativitatea este cel mai bine cultivată într-un climat permisiv, care încurajează explorarea noilor idei şi realizarea lucrurilor prin noi modalităţi.

 

Evaluările periodice ale capacităţii de inovare a unei firme sunt necesare atât pentru comparaţii realizate în interiorul firmei la intervale regulate de timp, cât şi pentru comparaţii cu alte firme cu caracteristici asemănătoare (acelaşi domeniu de activitate, aceeaşi mărime a firmei etc.). De aceea, pentru o evaluare cât mai completă a unei firme din punct de vedere al inovării se recomandă să se utilizeze două metode complementare de evaluare: evaluarea capabilităţii de inovare şi evaluarea performanţelor managementului.

 

Dezvoltarea unui proces de inovare contribuie la promovarea progresului tehnic şi, de aceea, managementul inovării face să coincidă nevoile companiilor inovatoare cu interesele investitorilor.

 

Efectele sociale ale inovării la nivel naţional sunt: scăderea ratei şomajului, creşterea ponderii personalului cu studii superioare, scăderea mediei de vârstă, creşterea natalităţii, creşterea veniturilor reale ale populaţiei.

 

Prin Managementul inovării, alături de celelalte trei părţi ale SR 13547/12, sperăm ca inovarea să poată fi un factor de succes în toate sectoarele unei organizaţii şi prin viziunea inovării se se identifice în mod sistematic oportunităţi în domeniul inovării care să conducă la crearea de plusvaloare.  


Ionel Popa este dr. ing. ICPE, Mioriţa Ungureanu este conf. dr. ing. Universitatea Tehnică Baia Mare 



Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Da, sunt de acord