Politica industrială (IV). Lanţurile valorice

T&T Plus

de Adrian Ciocanea

Politica industrială (IV). Lanţurile valorice

Industria prelucrătoare din România, care furnizează 92% din exportul total al ţării, este dominată de capitalul străin, care deţine o pondere de 74,2%.  În intervalul 1990-2013, doar cinci ramuri industriale au înregistrat creşteri de  producţie – echipamente electrice, mijloace de transport rutier, mobilă, produse din tutun,  prelucrarea lemnului. Restul ramurilor au înregistrat scăderi, unele semnificative, de cca.50% - maşini şi echipamente, produse chimice şi farmaceutice, metalurgie, confecţii metalice, produse textile. Să analizăm!

Lanţurile valorice au fost rupte în procesul liberalizării economiei

Economiile care au rezistat mai bine în criza economică recentă au fost cele în care lanţurile valorice au fost lungi şi s-au aflat pe teritoriul naţional, acolo unde s-au realizat şi produsele finale. În această perioadă, în România, bucuria creşterii exporturilor a fost, la început, justificată. Apoi s-a observat că soldul balanţei comerciale s-a tot îmbunătăţit, până a ajuns pozitiv, ceea ce a pus pe gânduri pe aceia care au înţeles că firmele nu mai importă, deci consumul, inclusiv cel industrial, scade.

În final, cu toţii am constatat că starea negativă s-a instalat: lanţurile valorice s-au redus şi mai mult, iar efectul direct s-a simţit concomitent prin creşterea şomajului. Iată o explicaţie simplificată.

Dacă o firmă producătoare de tablă furniza semifabricatul unei alte firme, cel mai probabil mai reduse ca talie, specializată în fabricarea de rafturi din tablă (de exemplu), iar cea din urmă a fost nevoită să îşi reducă producţia din cauza contracţiei pieţei naţionale şi a celei externe, realitatea economică a impus reorientarea producţiei firmei furnizoare de tablă către export şi, foarte probabil, închiderea firmei producătoare de rafturi. Macro economiştii ne vor anunţa că economia e mai competitivă de vreme ce au crescut exporturile, iar micro economiştii vor spune că s-a redus lanţul valoric. Efectul, însă, îl vor simţi angajaţii, care se vor transforma în şomeri, de vreme ce o firmă din lanţul valoric al construcţiilor metalice dispare. E un fel de a spune că operaţia (macroeconomică) a reuşit, dar pacientul (microeconomic), adică firma, a murit.

În România, un astfel de exemplu poate fi particularizat fie la nivelul companiilor de stat, fie la nivelul companiilor mici şi mijlocii. Nimeni nu a forţat pe cei care au proiectat politicile publice din domeniul energiei, de exemplu, să rupă Nuclear electrica S.A. de furnizorul de combustibil nuclear, de furnizorul de apăgrea şi de institutul de cercetări în domeniul nuclear. Aşa cum, ca nicăieri în UE, în România, producătorii de energie sunt segregaţi după natura combustibilului. Deci, în numele liberalizării de manual, adică al competitivităţii teoretice, lanţul valoric aici scurt şi cu actori limitaţi, a fost întrerupt.Cititorii pot urmări în presa economică starea companiilor de mai sus.

Exemple de lanţuri valorice rupte în industria din România

Trecând la industrie, vom putea analiza câteva dintre ramurile amintite la începutul articolului.De exemplu, s-a constatat reducerea cu mai  mult de 50% a produselor industriei chimice.Una dintre cauzele decăderii acestei importante ramuri este dispariţia dintre materiile prime produse în ţară a PVC, ca urmare a stopării activităţii rafinăriei Arpechim, care furniza Oltchimetilena necesară pentru obţinerea acestui semifabricat. Deci, astăzi, în România,

PVC-ul se importă.Iată unul dintre motivele pentru care deficitul comercial aferent produselor petrochimice al ţării noastre este de peste 138%. Şi să nu uităm că, în România, activează peste 3.800 de firme relevante în domeniul prelucrării maselor plastice.

În ceea ce priveşte decăderea ramurii produselor textile, se poate găsi şi o altă explicaţie, pe lângă cele referitoare la costul forţei de muncă, fiscalitatea şi aşa numitul lohn. Este vorba despre dispariţia filaturilor şi a ţesătoriilor, care, ca în exemplul de mai sus, asigurau o piaţă naţională a semifabricatelor.În acest caz, intră în discuţie şi promotorii politicilor publice din agricultură care, fără a introduce levierul subvenţiilor pentru plantele tehnice, de exemplu, au îndepărtat orice idee de investiţie în zona primară a lanţurilor valorice. Şi în acest caz persistă confuzia conform căreia politica industrială trebuie să se refere exclusiv la promovarea IMM-urilor ca şi cum lipsa ţesătoriilor este o problemă care ţine de talia companiilor şi nu una de lanţ valoric. 

În fine, pentru a analiza şi una dintre ramurile cu creştere, observăm cazul interesant al prelucrării lemnului. Aici rezultatele pozitive s-au înregistrat cu preţul păstrării unei pieţe voit nereglementate ori distorsionate.Recentele dezbateri publice sunt orientate fie către teme ca reducerea drastică a resursei naturale – abordarea de mediu - fie către concurenţa neloială pe care unele firme, preponderent străine, dar în bună înţelegere cu cele înregistrate în România, o  exercită pe piaţa românească. Un bun exemplu este cel invocat de firmele autohtone producătoare din ramura mobilei, cu ocazia consultărilor pentru elaborarea politicii industriale, anume cartelul existent în comercializarea de plăci şi panouri.

 

Cum mai poate economia românească să acţioneze pentru refacerea lanţurilor valorice?

Mai întâi, România, prin intermediul executivului, trebuie să-şi evalueze propria bază industrială, atâta câtă mai are. Apoi, să stabilească resursele şi ramurile primare ce pot deveni capete ale lanţurilor valorice, pe baza cărora se vor putea proiecta politici de susţinere orizontale, în contextul instrumentelor ajutorului de stat. Apoi, să stabilească priorităţile industriale pentru anii viitori (o încercare s-a realizat prin intermediul Strategiei de Export 2014-2020 şi a Strategiei Naţionale pentru Competitivitate) şi să stabilească legătura dintre acestea şi cercetarea ştiinţifică (a se vedea Strategia pentru CDI 2014-2020). În fine, să decidă instituţia care să integreze Politica Industrială a României şi care să aibă rol de minister de sinteză, deci cu putere de a influenţa politicile altor ministere – a se vedea documentele invocate mai sus. Desigur, aceste măsuri sunt doar începutul şi ele trebuie să fie atent corelate cu intenţia UE de a formula un document de politică industrială comună. Ar mai fi de adăugat un ingredient: curajul de a formula priorităţi şi de a le pune în practică, pentru că, în ceea ce priveşte strategiile, România are astăzi formulate şi aprobate mai mult de 80!

Pentru a clarifica ideile să luăm un exemplu: cel al industriei electrotehnice. Aici elementul esenţial este cablul/conductorul electric sub orice formă ar fi acesta utilizat. Unul dintre capetele lanţului valoric al acestui produs este cuprul electrolitic. El nu se mai produce în România. Pentru a ajunge la barele de cupru electrolitic este nevoie de cupru metalurgic. Nici acesta nu se mai fabrică. În fine, pentru a ajunge la cuprul metalurgic este nevoie de concentrat de cupru care, din fericire, încă poate fi obţinut în România, la Cuprumin S.A. Abrud. Însă, dificultăţile investiţionale ale acestei companii nu sunt uşor de învins:

  • Comisia Europeană şi Consiliul Concurenţei veghează ca acest agent economic să nu beneficieze de un eventual ajutor de stat neconform
  • Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice este atent la respectarea reglementărilor specifice, care sunt, la rândul lor, consumatoare de resurse
  • Ministerul de Finanţe aşteaptă să încaseze, la rându lsău, taxele şi impozitele aferente activităţii desfăşurate etc.

 

Şi, la mijloc se găseşte Ministerul Economiei care, în virtutea ideii de Politică Industrială, propune refacerea lanţului valoric. Este România interesată în a produce cabluri şi conductori? Iată o întrebare la care Politica Industrială va trebui să răspundă.

Dacă acest document va fi elaborat.


Adrian Ciocănea este prof. univ.Universitatea Politehnica București



Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Da, sunt de acord