Reiterări de(spre) mentenanţă

Tehnologii

de Mircea Badut

Reiterări de(spre) mentenanţă

Revenim asupra unui subiect oarecum defavorizat în panoplia managementului de întreprindere, şi nu atât din compasiune faţă de cenuşăreasa industrială pe care o cam întruchipează mentenanţa, ci din chiar convingerea că reiterarea unor aspecte (mai mult sau mai puţin aplicabile) ne pot menţine în formă. 

 

Mentenanţa predictivă şi mentenanţa proactivă

Prin articolul „Mentenanţă în timp-real şi mentenanţă prin monitorizarea stărilor” (T&T 3/2009) confirmam aici o firavă serie de articole destinate întreţinerii instalaţiilor şi echipamentelor industriale. În ultimii ani chestiunea mentenanţei s-a conturat binişor, atât prin problematizări teoretice cât, mai ales, prin sistematizări ale experienţelor concrete/reale. Deja mai toţi responsabilii tehnici ştiu că o industrie/economie modernă nu se poate mulţumi cu clasica „mentenanţă reactivă” (care presupune intervenţia pentru reparare/recondiţionare/înlocuire doar la manifestarea defectelor), fiind necesară o deplasare a accentului spre mentenanţa proactivă, care presupune planificarea şi/sau autoimpunerea de acţiuni/măsuri care să minimizeze riscul apariţiei incidentelor (vizând astfel reducerea celor două efecte negative: (1) întreruperea activităţii/producţiei, şi (2) pierderile materiale, deseori înlănţuite la defectarea unui utilaj/dispozitiv). În ultimul timp accentul se pune chiar pe mentenanţa predictivă, cea prin care urmărim o serie de indicatori dinamici ce revelează anumite stări esenţiale privind funcţionalitatea echipamentelor şi instalaţiilor (monitorizare ce poate semnala uzuri şi chiar anticipa defecte).

Deocamdată, ne oprim cu definirile, dar ar fi bine să revenim asupra acestor schimbări de paradigme, ele vădindu-se pârghii de optimizare a multor activităţi economice.

 

Aspecte materiale

În zilele noastre mentenanţa nu-i deloc o chestiune simplă, ea presupunând – cu cât amploarea agentului economic este mai semnificativă – o mulţime de aspecte strategice şi tactice, de cele mai multe ori solicitând simultan şi îndemânarea meseriaşului şi abilităţile ingine­rului, dar şi o viziune de manager. De exemplu, pentru o întreprindere ce are în punctele cheie ale procesului de producţie o serie de reductoare (sau alte transmisii mecanice etanşate), chestiunea uleiului folosit pentru  lubrifiere poate revela aspecte importante pe termen lung din perspectiva mentenanţei proactive/predictive, iar analizarea lor ar putea determina conducerea respectivei întreprinderi să decidă trecerea la alt tip de lubrifiant. (Vedeţi diagrama ce compară criteriile de performanţă pentru uleiul sintetic şi pentru cel natural. - figura 1)

O astfel de figură poate fi riscantă dacă nu-i completată şi cu aspecte concrete din interiorul activităţii de mentenanţă. Probabil că cele mai multe şi mai importante aspecte pot fi revelate (prin data mining) din acea mulţime structurată de date, colectată prin documentarea activităţilor anterioare de mentenanţă. (Aşa cum spuneam şi în alte articole tematice, este utilă o jurnalizare detaliată a intervenţiilor şi măsurilor de mentenanţă din respectiva secţie de producţie, ca premisă pentru constituirea unui sistem expert informatic, aşa cum de fapt ne recomandă şi managementul calităţii de sorginte ISO 9001). Dacă avem în instalaţie şi câţiva senzori de urmărire a temperaturii sau viscozităţii, deţinem un plus de inteligenţă în decizie. Nici factorul preţ nu trebuie scăpat din vedere (compunând antipaticul TCO) şi, poate, nici aspectul ecologic.

 

Iarăşi despre mentenanţa bazată pe stări

Să ne imaginăm că avem în grijă o instalaţie/secţie de producţie, şi că – modernizaţi fiind (din propria iniţiativă, ori din impunerile partenerilor de afaceri) – avem acolo o mulţime de reprezentanţi ai mentenanţei predictive (senzori, fie pentru monitorizarea stărilor de uzură, fie pentru urmărirea unor parametri esenţiali ai procesului – nivele de fluide, temperaturi, presiuni, debite, turaţii, tensiune electrică, curent, putere, frecvenţă etc).

În anumite configuraţii, senzorii transmit continuu/periodic date despre aspectele monitorizate (ele fiind urmărite/analizate fie de vreun operator uman fie de un automat programabil-PLC; doar în anumite situaţii aceşti receptori declanşează operaţiuni de mentenanţă – ajustarea anumitor parametri de proces, oprirea procesului, înlocuiri de materiale consumabile, repararea unor componente din instalaţie). Transmiterea de date între senzori, oameni/automate şi efectori se face prin medii tehnice depinzând major de distanţa dintre instalaţie şi decidenţi (prin cablu dedicat, prin unde radio, via telefon/modem, prin reţele GSM, prin reţea Ethernet sau Profinet, prin internet/VPN).

Alteori, senzorii trimit direct notificări/alerte de uzu­ră/defect (nefiind vorba de jurnalizarea parametrilor de proces, ci de urmărirea unor aspecte disruptive/riscante – revelate de senzori pentru integritate, coaxia­litate, vibraţie, deplasare, proximitate, incendiu, etc). În cazul instalaţiilor aflate la distanţă, e posibil ca logica de evaluare a situaţiilor perturbatoare să fie implementată mai aproape de senzori decât de decidentul uman  şi de acolo vor sosi direct apeluri de mentenanţă.

Da, condition monitoring, ca parte esenţială a mentenanţei preventive, poate avea diverse încarnări  şi vădeşte destulă compatibilitate cu o altă sintagmă modernă: industrie integrată (pe care Hannover Messe 2013 şi-a propus-o ca motto).

 

O codiţă de cârcotaş ne-ar putea frâna apetitul acesta de tehnicizări amintindu-ne o regulă de aur clasic în mentenanţă: „cu cât sistemul devine mai complex, cu atât îi scade fiabilitatea”. Da, adăugăm noi, o grămăjoară de senzori şi de automate pentru monitorizarea stării de uzură/funcţionare, dar „cine monitorizează monito­rizarea?” Întrebarea pare legitimă, dar e totuşi sofistică. Desigur, va trebui să prevedem elemente/măsuri suplimentare de siguranţă (acolo unde situaţia poate deveni critică) şi să includem în planul de mentenanţă şi dispozitivele de mentenanţă. Dar nu este nimic nou aici: avem nevoie de progres (dacă vrem să rezistăm economic), deci trebuie să plătim un preţ pentru acesta. 


Mircea Băduț este inginer, consultant CAD/IT



Accept cookie

www.ttonline.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru.

Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a www.ttonline.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru, te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie.

Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Îți mulțumim pentru acest accept și nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Da, sunt de acord